Președintele Trump a forțat demisia ministrului Justiției. Miza: ancheta Mueller

Cei care-l cunosc bine pe președinte se întrebau când.

Cei care au dat atenție declarațiilor sale publice, și s-au străduit să priceapă mentalul prezidențial, se mirau de ce, sau ce așteaptă.

Încleștarea devenise mult prea personală. Din mai 2017, când a primit mandatul de a ancheta legăturile obscure ale președintelui cu Rusia, și posibila obstrucționare de către Trump a actului de justiție, Robert Mueller a pus sub acuzare sau a smuls declarații de vinovăție din partea a 32 de indivizi, printre care patru consilieri ai președintelui și 26 de cetățeni ruși. Circulau zvonuri că Mueller căuta explicații prin ungherele întunecate ale concernului familial prezidențial și că următoarele ținte ar putea fi ginerele și unul dintre fiii președintelui.

Pe câmpul de bătălie abandonat de Legislativ, de toți cei care ar fi putut modera impulsurile ocupantului Casei Albe, cei doi, Trump și Mueller, rămăseseră singurii în picioare, față-n față, ca doi pistolari din Vestul Sălbatic.

Donald Trump a tras primul foc.

"Cred că suntem martori la un flagrant act de obstrucționare a justiției. Mi-e teamă că la mijloc e un quid-pro-quo ( eu te nominalizez ministru tu rezolvi chestia cu ancheta), ceea ce reprezintă, în opinia mea, un act de corupție publică", opina Frank Figliuzzi, fost înalt funcționar al Poliției Federale.

Demisionarul Jeff Sessions, Republican cu vechi state de serviciu, senator vreme de 20 de ani până a devenit consilier de campanie al președintelui, s-a autorecuzat în martie anul trecut și a transferat adjunctului său Rod Rosenstein autoritatea asupra investigației.

De atunci, de la acea decizie în logica firească a lucrurilor, Sessions a avut ținta pe spate. Trump a căutat să-l schimbe cu un fidel printre fideli, pe care l-a găsit acum în persoana lui Matthew Whitaker,  instalat în martie 2017 șef de cabinet al ministrului.

Whittaker, care a fost procuror federal în Iowa și a candidat, sub flamura Republicană, pentru un post de senator, și-a exprimat, din postura de comentator CNN, părerea că ancheta Mueller s-a revărsat peste matcă scotocind prin finanțele prezidențiale, și a expus un scenariu în care un ministru interimar ar putea sufoca sau chiar termina ancheta tăindu-i treptat fondurile.

"Mi-am început cariera în epoca Bush Sr., la sfârșitul anilor 1980. Cutuma, practica, era că un ministru demisionar este înlocuit cu o persoană deja validată de Senat, tocmai pentru a se evita o situație precum aceasta. Într-un fel, e mai rău decât Watergate. Nixon a tot concediat persoane validate, ierarhic, de sus în jos, până a dat de Robert Bork, și el validat", reamintea Tom Perez, jurist, astăzi președinte al Comitetului Național Democrat, forul de conducere al partidului.

Un fost proprietar de cazinouri pariază, ca și Nixon în octombrie 1973, pe complicitatea Parlamentului, lașitățile birocrației și tăcerea opiniei publice. Atunci, pariul a fost perdant.

"Speranța mea este că Matthew Whitaker va înțelege gravitatea anchetei Mueller și faptul că în joc este reputația sa personală și cea a ministerului. Asta sper.  Mă tem însă că l-au ales pentru opinia sa că ancheta a luat-o razna și trebuie ținută-n frâu", puncta Charles Rosenberg, fost procuror federal, fost șef de cabinet al directorului FBI James Comey, prima victimă, dintr-o lungă serie, a epurărilor trumpiene în rândul celor care-l anchetează sau deranjează prin independență.

De ce a acționat acum, asumându-și riscul unei crize constituționale,  este, în aceste ore, subiect de febrile speculații. E posibil că se simte încolțit, cu mai puține căi de salvare după victoria camerală a Democraților, care au, începând din ianuarie,  autoritatea de a-i scotoci prin declarațiile de impozit posibil compromițătoare, și care îi pot pune sub lupa audierilor publice atât trecutul cât și prezentul. Ieri, la conferința de presă convocată pentru a discuta rezultatele alegerilor, Trump a fost iritat, agresiv cu presa și amenințător cu liderii parlamentari ai noii majorități, cărora le-a pus în vedere, în stilu-i inimitabil, că "dacă dau, el dă mai tare, și că dacă vor să știe despre el, să nu uite că el știe mai multe despre ei. Echilibrul puterilor în stat s-ar putea să fie, în ultimii doi ani de mandat trumpian, doar un echilibru al șantajului.

"A fost o demisie anunțată. La Washington, mulți știau că urmează după alegeri. Întrebarea este ce a făcut Mueller pentru a se pregăti, dacă are gata noile  puneri sub acuzare, dacă a întocmit raportul final și a găsit modalități alternative de a-și face cunoscute concluziile, indiferent cine conduce ministerul Justiției. Vom ști în zilele următoare", a pronosticat redactorul de la  cotidianul Wall Street Journal, John Bussey.