Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


MCV: Dacă protecția propriilor libertăți nu ne aduce împreună, cu greu vom mai găsi ceva care să ne mobilizeze

presa.jpg

Image source: 
pixabay.com

Libertatea presei și constrângerile legislative care pun presiune pe organizațiile neguvernamentale sunt repere importante în rezoluția votată la Starsbourg de eurodeputați. României i se recomandă insistent să reconsidere anumite decizii care ar duce, în ultimă instanță, la afectarea unor drepturi fundamentale și la intimidarea societății civile. 

România o ia în mod evident pe urmele Ungariei, Poloniei sau Turciei, constată, la RFI, Ioana Avădani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent. Cum ar trebui să reacționeze în acest context presa și ONG-urile? E una din întrebările la care răspunde, la RFI, Ioana Avădani:

Ioana Avădani: Dacă avem timp, observăm paralelisme mergând de la limbajul folosit. Amintesc doar de campania anti Soros, care este atât de evidentă și atât de prezentă în România, cum este și în Ungaria. E clar că avem puncte comune cu Ungaria.

Reporter: Inclusiv libertatea presei în Ungaria a fost grav afectată de o serie de măsuri. Parlamentul European se arată îngrijorat că sunt pași la București care ar putea îngrădi libertatea presei. Continunând comparația, în Ungaria, cu toate îngrijorăile și avertismentele puterea nu s-a sfiit să meargă mai departe ți să pună pumnul în gură presei. În România de ce ar face-o?

I.A: Vi se pare că puterea din România s-ar sfii să facă ceva de rușinea, de jena, de frica instituțiilor europene? Dimpotrivă, eu asist cu îngrijorare la un discurs care ne duce cu gândul la o poziție antieuropeană. Vedem din ce în ce mai des redusă la rădăcina ei idee că „cine este Europa de ne dă nouă ordine”. 

Rep: Care ar trebui să fie reacția presei?

I.A: Singura posibilă, cea profesionistă. Să relateze ce se întâmplă și să scoată la lumină informațiile de context. De ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. Simplul fapt că redăm pozițiile părților, „Europa a spus”, „Guvernul României a spus că nu e adevărat”, nu ne ajută în calitatea noastră de receptori, de consumatori de presă. Această punere în context, uitându-ne ce se întâmplă în Ungaria, în Turcia, în Polonia și ce se întâmplă zilele acestea în Italia. Există un discurs anti presă liberă, anti jurnalistic. Vedem că nu e numai un guvern care a deraiat de pe liniile democrației, vedem că este un curent regional.

Rep: Vorbim de un document politic când ne referim la rezoluția din Parlamentul European. Altfel stau lucrurile în cazul MCV. Acolo e o referire clară că GDPR nu trebuie folosit împotriva libertății de exprimare a presei. Clar e o cochilie peste dezvăluirile făcute de RISE Project. Cel puțin așa îmi pare. 

I.A: Nu este doar părerea dumneavoastră. Este o exprimare extrem de deschisă, brutală, dar nu ăsta este termenul.

Rep: Pe față.

I.A: Ne dovedește că pe această vrsiune a raportului MVC s-a lucrat până în ultimul moment. Cu două zile îniante, confeința d presă zilnică a Comisiei Europene și-a exprimat același punct de vedere. 

Rep: În această logică, vă așteptați ca la București presa să se împartă și mai clar în două tabere învereșunate?

I.A: Da, cred că nu ar trebui să ne facem iluzii că dintr-o dată jurnaliștii vor descoperii virtuțile solidarătății profesionale, dacă nu le-au descoperit în ultimii 30 de ani sau măcar în ultimii 10 – 15 ani.
Rep: Ce pârghii și ce forță are în România presa de serviciu public, această nișă care în alte state e, totuși, un câine de pază? 

I.A: Cred că fermitate că în acest moment în care presa privată este extrem de polarizată există, în continuare, o zonă de creștere și de consolidare pentru mediile publice. Acum am fi avut nevoie de niște medii publice puternice, foarte solide pe picioarele lor și păstrătoare ale standardelor jurnalistice.

Rep: Presa ar trebui să întindă o mână către ONG-uri și invers în anumite dosare? Mă gândesc la reintroducerea conceptului de „defăimare” în Codul Penal. Presa și ONG-urile ar trebui să facă un front comun sau sunt două paliere diferite și fiecare trebuie să reacționeze pe baza pârghiilor pe care le are?

I.A: Paleierele sunt și nu sunt diferite. Sunt diferite pentru că fiecare are modul lui de a lucra. Reintroducerea defăimării în Codul Penal ne afectează pe toți. Nu e o măsură care să-i vizeze pe jurnaliști sau pe activiștii din ONG-uri. E o măsură care se adresează individului, cetățeanului român. Incapacitatea de a critica nu mai este restrânsă doar la zona presei sau a activiștilor. Dacă ne gândim la cât de efervescentă este conversația pe rețelele sociale, ne dăm seama că fiecare dintre noi poate fi, la un moment dat, acuzat penal pentru defăimare.

Rep: Pe acest fundal, cât de corect și de justificat e un îndemn de tipul „strângeți rândurile”?

I.A: Justificat a fost dintotdeauna. Că unirea face puterea nu e un îndemn de zilele acestea. Cred că tebuie să găsim care sunt acele lucruri acre ne motivează și care ar trebui să ne aducă împreună. Iar dacă protecția drepturilor omului, protecția propriilor noastre libertăți nu ne aduce împreună, cu greu vom mai găsi ceva care să ne mobilizeze. 

184