Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Cum l-au ucis comuniștii pe luptătorul pentru Unire, Sever Bocu

sever-bocu.jpg

Image source: 
wikipedia.org / public domain

Sever Bocu a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor bănățeni și, totodată, unul dintre cei mai consecvenți luptători pentru Marea Unire din 1918. A fost condamnat la moarte de autoritățile austro-ungare, însă cei care aveau să îl ucidă prin frig și înfometare au fost comuniștii.

Sever Bocu a venit pe lume la 19 noiembrie 1874, într-o familie de lângă Lipova, deja angrenată în lupta națională. Bunicul său, Pavel Bocu, moț din satul Lazuri, fusese tras pe roată ca urmare a participării sale la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Tatăl său, Gheorghe Bocu, de profesie învățător, a fost închis de autoritățile austro-ungare pentru că a răspândit Doina lui Lucaciu, care plângea soarta memorandiștilor din 1892. Doina lui Lucaciu era considerată drept cântec subversiv de către autoritățile maghiare.

Sever Bocu a studiat în satul natal, apoi la Lipova. S-a înscris la Liceul Maghiar din Arad, însă a fost exmatriculat cu puțin timp înainte de bacalaureat, pentru că a refuzat să poarte o panglică cu tricolorul maghiar. A studiat apoi la Academia Comercială din Viena.

Întors în țară, a fost angajat la banca Transilvania din Sibiu. Însă, deși avea o slujbă bine plătită, Sever Bocu a demisionat pentru a deveni redactor al ziarului Tribuna. În calitate de jurnalist, el a participat la conferința din 1892 a Partidului Național Român, care a decis înaintarea Memorandumului către împăratul Franz Jozef. S-a întors la Lipova, unde a organizat un miting de susținere a memorandiștilor. A fost arestat și trimis la Timișoara, pentru a fi anchetat. După eliberare, Sever Bocu a plecat la Paris, la studii. Întors acasă, a devenit contabil la o bancă din Lipova, dar a demisionat din nou pentru a deveni ziarist la Tribuna din Arad. Articolele sale critice i-au adus trei condamnări la închisoare din partea autorităților maghiare.

După închiderea ziarului Tribuna, Sever Bocu s-a stabilit în Regatul României, la Techirghiol, unde și-a deschis un hotel, însă a continuat să publice într-un alt ziar Tribuna, editat la București de Onisifor Ghibu. La intrarea României în Primul Război Mondial, Sever Bocu s-a oferit voluntar. În calitate de ofițer, s-a ocupat de recrutarea prizonierilor de război ardeleni care doreau să lupte în Armata Regală Română. Pentru acest motiv, Sever Bocu a fost condamnat la moarte de către autoritățile austro-ungare.

După semnarea Păcii de la Buftea, Sever Bocu a plecat la Paris pentru a lupta în continuare pentru Unire. Drumul său a durat 87 de zile. Din cauza războiului, a plecat cu mari riscuri spre Odesa, Kiev, unde a riscat să fie arestat de germanii care ocupaseră orașul, apoi prin Moscova, Petrograd și Londra a ajuns la Paris. A luptat pentru unirea întregului Banat cu România. După război s-a întors la Lipova și a activat în PNR, devenit apoi PNȚ. Sever Bocu a fost ales deputat în repetate rânduri, precum și primar al Lipovei. În 1928, a devenit ministru pentru Banat în Guvernul condus de Iuliu Maniu. După instaurarea comunismului, a fost arestat în 1950. A fost închis la Sighetu Marmației, unde a murit în 1951, din cauza foamei și a frigului.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 23 noiembrie 2018
350