Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


SUA: Al 41-lea președinte, înmormântat astăzi. Ce va consemna istoria despre George Herbert Walker Bush?

bush_2.jpg

Omagiu adus celui de-al 41 președinte american George Herbert Walker Bush în clădirea Congresului de la Washington, 3 decembrie 2018.
Omagiu adus celui de-al 41 președinte american George Herbert Walker Bush în clădirea Congresului de la Washington, 3 decembrie 2018.
Image source: 
REUTERS/Jonathan Ernst/Pool

George Herbert Walker Bush este înmormântat astăzi în cimitirul familial din grădina Muzeului Prezidențial din College Station, statul Texas, la capătul a patru zile de ceremonii memoriale naționale. Al 41-lea președinte al Statelor Unite își va petrece veșnicia, așa cum și-a dorit, alături de soția sa Barbara Pierce Bush, decedată în aprilie după 73 de ani de căsnicie fericită, și fiica sa Robin, moartă de leucemie la vârsta de patru ani neîmpliniți, în 1953.

George Herbert Walker Bush  s-a născut la 12 iunie 1924 la Milton, în statul Massachussets, în inima Americii yankee, ale cărei valori le-a întruchipat într-o viață personală și politică exemplară.  Tatăl său Prescott Senior, om de afaceri și senator de Connecticut între 1952 și 1963, le-a insuflat celor cinci copii, patru fii și o fiică, valorile transmise din generație în generație familiala vreme de trei secole, onoarea, patriotismul, implicarea civică.

A fost ambasador la ONU  începând din 1971,  șef de legație în China în 1974,  deputat federal între 1966 și 1970;  a  condus vreme de un an, din ianuarie 1976,  Agenția de Spionaj Extern (CIA) și l-a secondat pe Ronald Reagan între 1981 și 1989.

“Trece în amintire ca un servitor devotat și credincios al națiunii. De-a lungul unei cariere legendare, a fost erou de război, om de afaceri, legislator și ambasador. Cei opt ani la vicepreședinție l-au pregătit pentru exigențele celei mai înalte funcții în stat. A cârmit națiunea abil, cu mână sigură, la căderea zidului Berlinului și prin focul primului război din Golf. Va dăinui în memoria națiunii, mai presus de toate, pentru modul solid și calm în care a știut să navigheze apele periculoase ale sfârșitului Războiului Rece”, consemna marți în sesiunea solemnă a Senatului reprezentantul statului Texas, Ted Cruz.

S-au adunat ieri la Catedrala Națională din Washington, pentru a onora această viață extraordinară,  patru foști președinți și actualul ocupant al Casei Albe, demnitari străini de vază, printre care cancelarul german Angela Merkel,  regele Abdullah al Iordaniei și prințul Charles, și generații de politicieni americani de ambe partide, ilustrând remarcabila capacitate a lui George Herbert Walker Bush de a uni sensibilități politice diverse spre binele comun al țării.

“A prețuit caracterul mai presus de rang, și n-a fost un cinic. În fiecare căuta binele, și de  obicei îl găsea. Ne-a învățat că serviciul public e nobil și necesar, că poți sluji cu integritate, rămânând fidel  unor valori esențiale precum credința și familia. Istoria va consemna că George Herbert Walker Bush a fost un mare președinte, un diplomat de o iscusință fără egal, un comandant suprem cu victorii notabile, dar mai presus de toate un gentleman care și-a exercitat funcția cu demnitate și onoare”, a spus cel mai în vârstă dintre cei patru fii ai săi, George Bush, al 43-lea președinte al Statelor Unite, care a preluat mantia de patriarh al celei mai importante dinastii politice americane.

Loteria prezidențială i-a dăruit doar patru ani, dar perioada în care a condus America, 1989 - 1993, a fost presărată de evenimente epocale: căderea zidului Berlinului în noiembrie 1989, re-unificarea Germaniei în octombrie 1990, primul război din Golf care i-a alungat pe ocupanții irakieni ai Kuwait-ului în ianuarie-februarie 1991 și, în ultima lună a acelui an, destrămarea Uniunii Sovietice.

“O situație gravă, cu potențial extrem de amenințător pentru securitatea lumii,  pe care însă președintele Bush a știut s-o călăuzească spre libertate.  A știut să le ofere rușilor șansa de a construi o democrație incipientă într-o țară aflată mai bine de un mileniu sub cizma țărilor și tiranilor. Când Zidul Berlinului cădea, când în estul și centrul Europei voința de libertate a popoarelor arunca la groapa de gunoi a istoriei dictaturi și dogme, nimic n-a fost mai important pentru lumea occidentală condusă de America decât unificarea Germaniei înlăuntrul unei alianțe militare nord-atlantice de neclintit. Un singur pas greșit, și procesul ar fi fost compromis, poate iremediabil. Cancelarul german Helmut Kohl, cel mai informat și mai competent să se pronunțe, spunea într-un discurs ținut în fața unei comisii a Bundestag-ului, că  inițiativa istorică a reunificării n-ar fi reușit fără contribuția strălucită a președintelui Bush”, reamintea la ceremonia funebră prietenul de-o viață al celui de-al 41-lea președinte american, fostul premier canadian Brian Mulroney.

Vineri 30 noiembrie,  în al 94-lea an de viață, George Herbert Walker Bush s-a înălțat senin la ceruri, vegheat de fiul său Neil și de alți membri ai familiei. Ultimele cuvinte de pe acest pământ, "te iubesc",  i le-a rostit la telefon fiului său George.  În amurgul vieții, contemplând cerul Atlanticului de pe terasa vilei familiale de pe promontoriul Walker din Kennebunkport,  statul Maine,  se gândea la un alt cer, al tinereții, al Pacificului, de pe care fusese doborât în flăcări la bordul bombardierului Avenger pe care-l pilotase  deasupra insulei japoneze ChiChiJima în a 58a misiune de luptă dintr-o carieră militară care  începuse îndată după terminarea liceului, în iunie 1942.  Era sâmbătă, 2 septembrie 1944. "La cei doi membri ai echipajului său care au murit atunci s-a gândit în fiecare zi, tot restul vieții", povestește biograful său oficial, marele istoric Jon Meacham. "Două întrebări l-au chinuit: dacă a făcut destul pentru a-i salva pe camarazii săi și mai ales, cu mare intensitate, de ce a fost el cel cruțat de soartă".

“Acel George Herbert Walker Bush care a supraviețuit doborârii avionului său în Pacific, acum trei sferturi de secol,  a făcut viața noastră, și a națiunilor lumii, mai liberă, mai omenoasă, mai nobilă. Aceasta a fost misiunea sa de-o viață, pentru asta a bătut inima sa. Dacă ascultam atenți, această bătaie a inimii se aude și acum, în această catedrala. Pentru că e  inima unui leu, care ne-a condus cu iubire. Acesta e răspunsul, pentru asta a fost el cel cruțat”.

Ascultă AICI corespondența din SUA
95