Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


America, Europa și Rusia în epoca pierderii reperelor - interviu cu Timothy Snyder

snyder.jpg

Timothy Snyder  este unul dintre cei mai importanți istorici și intelectuali publici americani, specializat pe problematica politică a Estului și Centrului Europei.
Timothy Snyder este unul dintre cei mai importanți istorici și intelectuali publici americani, specializat pe problematica politică a Estului și Centrului Europei.
Image source: 
timothysnyder.org

Timothy Snyder,  profesor la universitatea Yale,  este unul dintre cei mai importanți istorici și intelectuali publici americani. Specializat pe problematica politică a Estului și Centrului Europei, el și-a adus o contribuție remarcabilă la înțelegerea istoriei acestei zone geo-politice, în cărți traduse în numeroase limbi, inclusiv în românește, precum NAȚIONALISM, MARXISM, MODERNITATE CENTRAL-EUROPEANĂ (1998),  RECONSTRUIREA NAȚIUNILOR  (2003),  TĂRÂMUL MORȚII:  Europa între Hitler și Stalin (2010) - una dintre cele mai premiate cărți ale deceniului - PĂMÂNTUL NEGRU: Holocaustul ca Istorie și Avertisment (2015), DESPRE TIRANIE (2017).  În acest an el a publicat la editura Crown/Tim Duggan Books,  THE ROAD TO UNFREEDOM (Drumul Spre Neolibertate), subintitulată Rusia, Europa, America, în care oferă o fascinantă cheie de lectură a declinului sistemului demo-liberal.

Timothy Snyder are ambiția coerenței, el propune un sistem de analiză a dinamicii triunghiulare americano-ruso-europene,  dinamica esențială pentru înțelegerea evoluțiilor istorico-politice  după sfârșitul Războiului Rece, eveniment care ar fi trebuit să marcheze - aceasta era esența teoriei lui Francis Fukuyama privind "sfârșitul istoriei" - victoria definitivă a democrației liberale. Definitivul n-a durat mult, cum ultimele două decenii în special o dovedesc cu prisosință. 

Timothy Snyder este istoricul prim, cel mai interesant prin stil și substanță, al acestei epoci de șocantă  "recesiune democratică" (sintagma îi aparține lui Fukuyama).  Pentru Snyder,  demiurgii acestei evoluții sunt Putin și acoliții săi. Putin a descoperit secretul auto-succesiunii și guvernării în condiții de extremă inegalitate.

Secretul este să "disloci simțul realității", să-l deturnezi. Pentru asta, argumentează Snyder ai nevoie de mixtura de "negare a realității obiective" fiartă de alchimiștii Kremlinului, cu un vârf de Orwell și un pumn de Vladislav Surkov amestecat cu Ivan Ilin ("factualul e ficțiune, faptele nu contează, deci minciuna nu există".) Această poțiune ("politica eternității" în terminologia snyderiană)  savant dozată induce o stază politico-socială care, prin export netarifat, a meta-stazat în Ucraina (unde și-a dovedit prima oară eficiența în organisme străine) și apoi, dramatic și cu efecte incalculabile, în Europa și în America prezidențialelor din 2016.

 

Timothy Snyder: Am căutat un cuvânt care să îngemăneze câteva sensuri și să transmită, în primul rând, senzația răspândită astăzi în Occident că trăiești în libertate, dar această libertate se risipește.  Era necesar un termen nou, care să însemne o formă contemporană, modernă de tiranie, unul însă ne-încețoșat de conotații precum "autoritarism".   "Unfreedom"/neolibertate captează acest spirit al vremurilor noastre,  sentimentul că ești liber, dar nu ai libertatea să faci prea mult, că posezi adevărul, dar el de fapt îți scapă, impresia de alunecare care angrenează, fără să-ți dai seama, instituțiile intelectuale și politice pe care s-au bazat generațiile trecute și care azi există, dar nu mai sunt ce par a fi.  Rusia de pildă are în continuare  alegeri sau ziare,  care însă nu mai sunt ce-au fost odinioară. Intenția mea a fost de asemenea să exprim, cu "neolibertate", noțiunea de "întunecat", de "amenințător", de ceva nedorit, insidios și perfid care ne învăluie și se strecoară în noi, sau prin noi.  De asta "neolibertate", de asta acest cuvânt.

Reporter: "Neolibertatea" eternizează prezentul,  ea este angoasa care izolează individul, paranoia ce dezbină, relativismul care voalează adevărul. Scrieți, "post-adevarul înseamnă pre-fascism".

Timothy Snyder: Când timpul istoric dispare, autoritarismul prosperă. Încerc să explic, în carte, prețul pe care-l plătim când renunțăm la timpul istoric sau când spunem, cum o fac mulți americani, că trăim sfârșitul istoriei, că alternative nu mai există.  "Politica inevitabilității" exprimă acest concept al absenței alternativelor: tehnologia e totdeauna un factor de progres,  piața liberă conduce inevitabil la democrație. Pentru mine, asta este istoria ultimilor 25 de ani. Cât ține te simți bine, dar vraja se disipează, fără greș. Ce faci când piața generează inegalități enorme și sentimentul că nu mai poți progresa în viață, că-ți pierzi mobilitatea socială? Ce se întâmplă când tehnologia, în loc să lumineze, dezbină foarte eficient, în "noi" și "ei"?  Ce se întâmplă este degenerarea în ceea ce eu numesc "politica eternității", în care oamenii renunță total la viitor, rămân cramponați în prezentul pe care-l gândesc ca o re-ciclare a trecutului. Lideri precum domnul Trump, sau domnul Putin, sau domnul Orban, reînvie trecutul iar și iar, ne asaltează zilnic, folosind tehnologie comunicațională modernă, cu mesaje care ne obnubilează viitorul, pentru că ne țin împotmoliți în emoțiile prezentului, bune sau rele.

Reporter: Sub-textul angoasant al acestei stări de fapt este că "politica eternității" marca Moscova pare un leac pentru unele maladii, prea multă vreme netratate, ale democrației liberale.

Timothy Snyder: Trebuie să depășim stadiul simplei constatări, de domeniul evidenței, că autoritarismul e în ascensiune, democrația în declin, și să ne întrebăm de ce.  Motivul este, în opinia mea, că am abandonat o anume noțiune a timpului, care trebuie regăsită dacă vrem să ieșim din criză. Rusia este importantă în acest sens pentru că acolo politica inevitabilității a eșuat foarte repede și a fost înlocuită cu politica eternității. În Rusia, liderii au deprins meșteșugul guvernării fără viitor pentru că, din diverse motive,  la ei viitorul nu există. Putin n-are succesor,  inegalitatea de venit este extremă.  În consecință,  rușii recurg primii la politica eternității, iar imixtiunea lor în politica euro-americană trebuie văzută  ca o tentativă de a ne lua cu ei, de a ne forța să-i urmăm. Știu cum să guverneze într-o situație de inegalitate extremă, fără viitor, și ne împing în aceași direcție, sprijinind invariabil oameni cu o abordare politică nostalgică, populistă. O fac nu din afinitate ideologică ci pur și simplu pentru că vor să fim ca ei.

Reporter: Să fim ca ei pentru că, așa cum argumentați, își imaginează că au depășit, au ajuns înaintea  Occidentului la soluționarea unor probleme mai mult sau mai puțin reale.

Timothy Snyder: Sistemul rusesc este extrem de instabil, asta e ironia. Renunți la viitor pentru că viitorul te neliniștește - în cazul liderilor actuali ai Rusiei, pe bună dreptate. Trucul guvernării este la ei țintuirea populației în  prezentul etern, care îți interzice să te gândești la viitor. Rușii sunt somați să vadă lumea ca pe un soi de teatru geopolitic, scenă a unor evenimente dramatice în care țara lor e mereu prezentă, mereu victimă, mereu personaj pozitiv. Rusia știe că în realitate nu este competitivă, și atunci încearcă să înrăutățească situația pentru alții. Cum? Exportând soiul indigen de neîncredere politică. Într-un fel, e opusul Uniunii Sovietice, care pretindea că are de oferit un model pozitiv al viitorului. Rusia n-are această pretenție, și n-are nici model, de nici un fel. Are, în schimb, tehnici care induc neîncredere în ce ai crezut altădată, care nu te învață să înțelegi o situație ci te programează să-ți pierzi reperele.

 

Care sunt aceste tehnici, perfecționate în Ucraina și apoi utilizate cu succes la prezidențialele americane din 2016, în partea a doua a interviului, vineri, 21 decembrie 2018.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă AICI interviul cu Timothy Snyder