Germania - retrospectiva anului 2018

După negocieri complicate, Angela Merkel a reuşit să-i convingă pe social-democraţi să participe la guvernare. Aceştia au anunţat după alegerile parlamentare, din 24 septembrie 2017, că preferă să joace rolul unui partid de opoziţie. N-a fost să fie aşa. În ianuarie, liderul social-democrat Martin Schulz a anunţat că negocierile în vederea formării unei mari alianţe guvernamentale conservator/social-democrate, s-au încheiat:

„Negocierile au fost lungi, au fost grele, au fost, mai ales noaptea trecută, tensionate; au fost interesante din toate punctele de vedere; au fost turbulente, dar dominate de respectul reciproc pentru care vreau să mulţumesc aici tuturor. Nu vreau să ascund faptul că ne-am luptat, a fost o luptă intensivă pentru ca, în final, lucrurile să fie clarificate şi, prin urmare, ele nu vor stîrni confuzii.”

Totuşi, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), Uniunea Creştin-Socială – bavareză (CSU) şi Partidul Social-Democrat (SPD) au reuşit abia în martie să finalizeze acordul guvernamental. Coaliţionarii au decis ca executivul de la Berlin să fie condus, în continuare, de către şefa Uniunii Creştin-Democrate (CDU), Angela Merkel. Pentru funcţia de vicecancelar a fost desemnat social-democratul Olaf Scholz, care, în acelaşi timp, a preluat ministerul finanţelor.

Numirea lui Annegret Kramp-Karrenbauer în funcţia de secretar general al Uniunii Creştin-Democrate (CDU), în februarie, a fost percepută în Germania ca o mişcare tactică a Angelei Merkel, în vederea unei viitoare succesiuni.

Între luna august 2011 şi februarie 2018, Kramp-Karrenbauer a fost şefa guvernului din Saarland – un land federal alipit de Republica Federală abia în 1959. Pînă atunci s-a aflat sub administraţie franceză.

După înregistrarea unor rezultate foarte slabe ale creştin-democraţilor la alegerile regionale din Bavaria şi din Hessa, care au avut loc în octombrie, s-a vorbit despre o iminentă destrămare a coaliţiei de la Berlin. Angela Merkel a reuşit, printr-o nouă mişcare tactică abilă, să evite ruperea alianţei. Ea şi-a asumat eşecul la alegeri şi a anunţat, în consecinţă, că va renunţa la funcţia de şefă a partidului pe care l-a condus în ultimii 18 ani:

„Pentru mine a sosit vremea să fac următorul anunţ.

Unu, la viitorul congres federal al Uniunii Creştin-Democrate, din decembrie, la Hamburg, nu voi mai candida pentru funcţia de preşedintă a partidului.

Doi, cel de-al patrulea mandat în funcţia de cancelară a Republicii Federale Germania, este şi ultimul. La alegerile generale din anul 2021 nu voi mai candida din partea Uniunii Creştin-Democrate pentru funcţia de cancelară. Nu voi mai candidat nci pentru un mandat parlamentar. Şi vreau să mai precizez, pentru procesul verbal, că nici nu intenţionez să mai ocup vreo funcţie politică”.

Nu a fost o surpriză că, în decembrie, la congresul creştin-democraţilor a fost aleasă Annegret Kramp-Karrenbauer în funcţia de preşedintă a Uniunii Creştin-Democrate.

Moartea unui germano-cubanez, la Chemnitz, în urma unei altercaţii cu doi refugiaţi, a declanşat, la sfîrşitul lunii august, o serie de demonstraţii xenofobe. Demonstraţiile au continuat în septembrie, fiind susţinute şi de partidul naţionalist-autoritar, eurosceptic şi anti-musulman, Alternativa pentru Germania (AfD). În urma implicării active a acestei formaţiuni în acţiuni cu tentă xenofobă şi anti-migraţie, ea a reuşit să-şi lărgească aria de simpatizanţi. Dovada pentru ascensiunea acestui partid, care anul trecut a reuşit să intre şi-n Bundestag, este un sondaj din septembrie. Potrivit sondajului, la nivel federal Alternativa pentru Germania (AfD), se află pe locul doi, depăşindu-i pe social-democraţi cu un procent.

Anul 2018 a însemnat pentru Germania începutul sfîrşitului erei Merkel. Pentru unii un prilej de bucurie, pentru alţii un prilej de articulare a unor regrete nostalgice, deşi mandatul de cancelar încă nici nu a expirat.