SUA 2018, anul în care trumpianismul s-a cronicizat

Solitar și capricios, mânuind abil sabia tweet-ului în dueluri cvasi-zilnice cu adversari reali sau imaginari, guvernând prin eschivă, și auto-propagandă în mitinguri agitatorice menite a ține baza, fanaticii cauzei, într-o stare de permanentă surescitare euforică, Donald Trump cârmește corabia statului american spre orizonturi incerte. 

"E mult mai rău decât ne-am imaginat acum un an, "spunea o participantă la al doilea marș anual de protest al femeilor, desfășurat la New York, în alte mari orașe americane, și în toată lumea, "îmi dă curaj însă această omenire adunată aici pentru a-și apăra drepturile și a arăta chipul adevărat al democrației noastre".

Acest chip, dezvăluit încă o data în ianuarie dar voalat deseori de fumul gros al spectacolului prezidențial obsesiv mediatizat, s-a arătat  și în alte câteva rânduri, în martie la "marșul copiilor" -  care a comemorat masacrul de la liceul din Parkland, statul Florida și a încercat, încă o dată, să zdruncine apatia și inerția legiuitorilor orbiți de reflexul slujirii marilor interese - în octombrie, după crima antisemită în masă comisă la o sinagogă din Pittsburgh - tragedie care a scos  la lumina recrudescența anti-semitismului sub biciul xenofobiei retorice prezidențiale - și, o lună mai târziu în alegerile parlamentare, care, provocând alternanța în Cameră, au fisurat controlul monolitic Republican asupra Legislativului și Executivului de la Washington și au făcut posibilă, grație mobilizării populare fără precedent, revenirea la normalitate politică prin abandonarea discreditatei viziuni trumpiano-Republicane asupra actului politic.

“O viziune în care cei puțini, cei care-și pot permite costisitori agenți de influență și contribuții de campanie grase dau tonul, iar aleșii, cei chemați să contracareze acest gen de corupție politică, se dau de ceasul morții ca să-i scape pe vinovați de răspundere și consecințe. Acesta e spiritul vremurilor pe care le trăim”, puncta în iureșul campaniei electorale fostul președinte Barack Obama.

E în "spiritul vremurilor" răscolirea provocată de Trump, cel obsedat de ziduri, tarife comerciale impuse dușmanilor și prietenilor deopotrivă, și alte obstacole ce jalonează întoarcerea la o fantasmagorică Americă a trecutului, paradis al omului alb.

Din ce în ce mai puțini îl pot trezi din această reverie paseistă. Cei care ar putea oferi alternativa exemplului personal și pedagogia valorilor americane autentice abandonează, sau părăsesc această lume, cum s-a întâmplat în august și respectiv noiembrie cu John McCain și George Herbert  Walker Bush.

“Ne-ai lăsat mai singuri, John McCain, fără entuziasmul, fără credința ta în America, fără simțul datoriei morale de care ai dat dovadă. Nimeni nu va uita că și acum, în moarte, ne-ai dăruit un atât de necesar moment de unitate și credință reînnoită”, spunea la ceremonia funebră de la Catedrala Națională un supraviețuitor al altor vremi, nonagenarul Henry Kissinger.

Pe cei din anturajul său care mai aveau zvâcniri de independență, sau pusee de conștiință, Trump i-a îndepărtat, cum s-a întâmplat cu ministrul de externe Tillerson și mai târziu cu Jeff Sessions (insuficient de expeditiv în aservirea Ministerului Justiției răs-anchetatului președinte) și John Kelly, fostul general care a eșuat în tentativa de a face ordine administrativă la Casa Albă. Alții au părăsit de bună voie corăbiile, cea Executivă, și cea Legislativă a unui partid Republican căzut pradă asentimentului de plumb.

A venit apoi ziua de 12 decembrie.

“Pentru Donald Trump, a fost cea mai neagră zi a președinției sale”, nota Neal Katyal, pledant la Curtea Supremă și profesor de drept la universitatea Georgetown,  “pe plan legal dar și politic.  Cineva din cercul său apropiat, un om căruia i-a încredințat, ani de-a rândul, cele mai delicate misiuni, a fost condamnat. Procurori de carieră au stabilit că încălcările legii de finanțare a campaniilor electorale de care s-a recunoscut vinovat Michael Cohen au fost comise la ordinul lui Trump. Subalternul merge deci la închisoare pentru trei ani, și întrebarea pe care Trump are a și-o pune acum este ce înseamnă asta pentru el, pentru culpabilitatea sa”.

Dezertarea lui Michael Cohen, care l-a slujit vreme de un deceniu pe actualul președinte, în întruchiparea-i anterioară de magnat imobiliar dar și în perioada de campanie și a tranziției spre funcția supremă, este una cu potențial devastator, pentru că fostul consigliere al familiei Trump, care a "acoperit fapte murdare" și  a comis "acte ilicite" (cum a formulat el însuși în incinta tribunalului federal newyorkez care l-a condamnat) dintr-o "loialitate oarbă" - de care acum s-a lepădat public - pentru actualul șef al Casei Albe, a stat în chiar punctul de convergență al multiplelor lumi și scandaluri trumpiene: afacerile, posibila încălcare a legilor de finanțare a campaniilor și ceremoniilor de învestitură și suspectata complicitate cu Rusia în influențarea și fraudarea alegerilor prezidențiale din 2016. "E mult mai grav decât afacerea Watergate", conchidea,  pe Twitter,  John Dean,  unul dintre protagoniștii scandalului care a dus la căderea președintelui Nixon. Succesorul său de astăzi vede venind asupra sa ghearele a multiple investigații, care i-au prins deja pe fostul său director de campanie, pe adjunctul acestuia, și pe fostul Consilier pentru Securitate Națională Michael Flynn, ca să nu pomenim decât figuri de prim rang ale odiseii electorale și executive trumpiene. Ancheta Procurorului Independent Mueller, mereu amenințată de ținta sa principală, își continuă marșul inexorabil către un final iminent și a inventariat până acum 14 personaje din orbita trumpiană care, în campanie, tranziție sau la guvernare au avut legături cu Rusia.

Peste toate umorile, negativismele, crizele twitteriene de nervi, peste toate rătăcirile lui Trump în eco-scepticism, agresivitate tarifară,  xenofobie și anti-imigraționism de dragul bazei, o singură certitudine, un singur far în noapte: Vladimir Putin.

“Întâlnirea la vârf de la Helsinki a marcat apogeul unei traiectorii total noi și distructive pe care Donald Trump a  înscris America. Helsinki a scos în evidență complicitatea președintelui cu Vladimir Putin prin refuzul de a aduce în discuție imixtiunea Kremlinului în afacerile noastre interne. E punctul culminant al unui an și jumătate în care Donald Trump s-a solidarizat cu autocrați dar s-a exprimat pejorativ la adresa democrațiilor europene aliate, a democrației în general, un an și jumătate în care și-a manifestat afinitatea pentru autoritarism”, constata deputatul Adam Schiff, co-semnatarul unei rezoluții parlamentare care, în iulie când s-a petrecut evenimentul, a condamnat deriva prezidențială într-o inexplicabilă dar durabilă tendință, manifestată și în relația cu Arabia Saudită, de a lua partea unor regimuri nedemocratice de multe ori în dauna serviciilor de informații americane și chiar evidențelor.

Și așa, din ce în ce mai singur și în bătaia anchetelor, Trump își continuă marșul.

“Ne e teamă că alunecăm spre o societate nedemocratică. Avem un președinte care atacă presa - precum tiranii și dictatorii - atacă serviciile noastre secrete și Poliția Federală, atacă imigranții pentru a provoca o confruntare, toate pentru a-și aroga puterea de a dicta regulile jocului. Asta fac autocrații, fapte antitetice valorilor noastre fundamentale. Acesta este motivul pentru care 44 de foști senatori le spun astzi celor în funcție că au obligația specială de a veghea la respectarea legii pe toată perioada mandatului lor de șase ani”, a reamintit cu gravitate istorică unul dintre semnatarii scrisorii deschise publicate la  mijlocul lunii decembrie, fostul senator Republican și ministru al apărării William Cohen.