Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


2019 - anul european al tuturor pericolelor pentru România

20181023_ep-077349a_gen_108-modifier.jpg

Iohannis Strasbourg 2018
România la cârma UE pentru sase luni
Image source: 
European Parliament

Din cauza Brexitului și deci a renunțării britanice la propria-i președinție, România s-a trezit propulsată la cârma UE cu șase luni mai devreme. Dosare grele o așteaptă, iar încrederea în capacitățile țării dispare.

România se află acum în prima linie pentru despărțirea de Londra în 29 martie și pentru adoptarea unui buget UE multianual, o sarcină imensă și extrem de delicată. 

Jean-Claude Juncker a așteptat ultimele zile ale lui 2018 pentru a-si exprima dubiul în capacitatea guvernului de a duce pe umeri președinția. Lovitura a fost dură si greu de reparat.

Iar ca dosare, bugetul 2021-2027 a fost în mare parte descâlcit, la nivel tehnic, Austria îi predă României un dosar dospit și bun de pus la copt. 

Dar cuțitele negocierii acum se vor ascuți. Mai putini bani post Brexit, un buget redus pentru agricultură și regiuni, mai ales pentru estul european, o atenție mare acordată sudului puternic lovit de migrație și posibilitatea sancționării statelor prin reducerea fondurilor structurale.

Iată în mare ceea ce va negocia România, uneori noaptea târziu și la uzură și iată cum din capul mesei, ea va trebui să se asigure că toată lumea este mulțumită. 

Pe ultima sută de metri, cum dosarul este totuși prea stufos, s-a decis ca un acord la nivelul liderilor UE să fie programat pentru toamnă. România scapă astfel de negocierile între liderii UE, cele mai dure, pe care i le predă Președinției Finlandeze.

Se adaugă aici și mica surpriză franceză care s-a tradus în boicotarea reuniunilor despre buget unde nu se vorbea franceza. Gestul făcut de ambasadorul Franței pe lângă UE în primăvară se poate repeta de manieră inopinată, negociatorii români se așteaptă oricând la un blocaj. 

Privind Brexit, nimic nu poate fi mai haotic și mai imprevizibil. Un acord de retragere aprobat de UE, dar cu mari șanse de eșec la Londra, o despărțire neclară și chiar nesigură în 29 martie, la miezul nopții, urmată de consecințe doar în parte previzibile.

Brexit nu are loc nici din cauza și nici datorită României, dar va rămâne în istoria comunitară ca evenimentul petrecut sub președinție română. 

În paralel, in luna mai au loc alegerile europene, cele prin care Parlamentul European se reînnoiește odată la cinci ani. Acestea, cu care Președinția Româna nu are de-a face, îngreunează însă tot procesul decizional al UE, întrucât se intră în campanie electorală declarată în martie deja. Pâna și Comisia Europeană se oprește din lucru la sfârșit de aprilie.

Şi tot în mai, Sibiu găzduiește primul summit european post Brexit, unul pe care UE îl vede drept o șansă de reînnoire și de plecare pe baze mai solide și poate și mai sănătoase. Comisia Europeană a lansat astfel o strategie numită Road2Sibiu, un fel de foaie de parcurs comunitară spre o nouă viaţă palpitantă de tânără divorțată.

Strategia este însă plină de incertitudini economice și de slogane prost gândite și mai ales nu pare deloc să aibă susținerea Berlinului sau a Parisului, dar nici a a altor capitale. 

In fine, tot sub președinție română a UE Bulgaria este prevăzută să integreze parțial spațiul Schengen, aceasta fiind în mod normal și ambiția României, pe care state ca Germania, Olanda și Franța i-au spulberat-o. Decizia de integrare a aeroporturilor bulgare în Schengen va fi probabil luată în martie, la o reuniune pe care – în mod ironic - o va prezida deci România. 

Acestea fiind zise, ce garanții prezintă Bucureștiul că se poate achita onorabil de această imensă sarcină de coordonare? Are România personal adecvat, are ea pregătirea necesară și , cel mai important , își arată ea interesul?

Pâna acum, răspunsul este mai degrabă nu. O spunea președintele Iohannis în noiembrie, au mai spus-o însă și alții la Bruxelles, în spatele ușilor închise. Oferta Finlandei de a-i lua României de pe umeri o sarcină prea mare nu a venit din senin. 

Oficial, Jean-Claude Juncker spune că are încredere în România, numai că din felul junkeresque de a vorbi trebuie înțeles exact contrariul, mai ales că el pomenea de curând problemele relative la statul de drept.

Din toamnă, după ce președinția româna va fi sfârșită și diplomații români vor răsufla ușurați, urmează deci adoptarea bugetului multianual și schimbarea de gardă la Comisia Europeană.

În urma alegerilor europene, în noiembrie o altă echipă va veni și un alt președinte.

Se sfârșesc astfel controversații ani Juncker, excentricul luxemburghez va fi , cel mai probabil, înlocuit cu francezul Michel Barnier – negociatorul Brexit al UE, de două ori comisar european și ministru.