Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Memorandumul românilor ardeleni, nedeschis de autoritățile austro-ungare

memorand1.jpg

Semnatarii Memorandumului - Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Teodor Mihali, Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiţia; Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini
Image source: 
wikipedia.org

În ianuarie 1892, întruniți într-o conferință extraordinară la Sibiu, liderii Partidului Național Român din Transilvania au luat o decizie foarte importantă: Memorandumul românilor ardeleni a fost cel mai important document politic care a pregătit Marea Unire din 1918.

În 1892 se împlineau 25 de ani de când românii din Transilvania își pierduseră majoritatea drepturilor naționale câștigate în urma Revoluției de la 1848. În 1867, prin așa-numitul Ausleigh, Imperiul Habsburgic era reorganizat în Imperiul Austro-Ungar, o confederație care reunea Imperiul Austriac și Regatul Ungariei. Autonomia Marelui Principat al Transilvaniei era anulată, iar drepturile naționale ale românilor ardeleni erau suprimate.

De aceea, în ianuarie 1892, liderii românilor ardeleni au decis să facă un adevărat rechizitoriu al nedreptăților îndurate în cei 25 de ani. Documentul, numit Memorandum, era asumat de Partidul Național Român, condus de Ioan Rațiu, în calitate de președinte, și de Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote, în calitate de vicepreședinți. Cel care a redactat, efectiv, Memorandumul a fost avocatul Iuliu Coroianu. Documentul, bine argumentat, a fost preluat în primăvara anului 1892 și dus la Viena de către o delegație formată din 300 de persoane.

Împăratul Franz Jozef a refuzat să primească delegația, pe motiv că românii ardeleni i se adresaseră în calitate de împărat al Austriei, nu în cea de Rege al Ungariei. Memorandumul, nedeschis, a fost trimis Guvernului de la Budapesta, care l-a returnat, tot nedeschis, la Turda, lui Ioan Rațiu. Memorandumul era însoțit de o notă care menționa că ministrul maghiar de Interne nu este dispus să înainteze împăratului memorii ale unor indivizi care nu reprezintă poporul român. Drept urmare, memorandumul a fost tradus în limbile de circulație internațională și publicat în presa occidentală. Numeroase personalități s-au solidarizat cu cauza românilor.

În acest context, Guvernul de la Budapesta a făcut o greșeală capitală. A pornit un proces penal împotriva liderilor românilor. Procesul a fost judecat la Cluj, în Palatul Reduta, azi Muzeul Etnografic al Transilvaniei. În acest proces, Ioan Rațiu le-a spus judecătorilor că existența unui popor se afirmă, nu se discută. 14 memorandiști au primit pedepse cuprinse între două luni și cinci ani de închisoare pentru publicarea documentului. Pedeapsa nedreaptă a stârnit indignare. Românii simpli s-au solidarizat cu intelectualii condamnați, considerați drept martiri ai cauzei naționale. Au compus doine pentru liderii memorandiști precum Vasile Lucaciu sau Ioan Rațiu. Mari personalități politice din statele democratice s-au solidarizat cu românii ardeleni. Un an mai târziu, memorandiștii au fost amnistiați, la insistențele Regelui Carol I al României. Însă, în Transilvania, lucrurile erau schimbate radical. Obiectivul principal al românilor nu mai era restaurarea autonomiei Transilvaniei în cadrul Imperiului, ci Unirea cu Regatul României.

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 8 ianuarie 2019
195