Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Orașul otrăvit: O tragedie urbană americană

clark.jpg

Jurnalista Anna Clark a publicat în 2018 una dintre aparițiile editoriale notabile în SUA
Image source: 
annaclark.net

Anna Clark, jurnalistă prezentă în publicații prestigioase, printre care New York Times, fosta bursieră Fulbright, trăiește în Detroit, statul Michigan. Anul trecut ea a publicat la editura Metropolitan cartea ORAȘUL OTRĂVIT: Apa din Flint și Tragedia Urbană Americană, considerată una dintre aparițiile editoriale notabile ale anului.

Ce s-a întâmplat în Flint, și-n atâtea alte locuri uitate de neo-liberalismul triumfător, este că industria - automobilistică în speță - a plecat, populația pauperizată, precumpănitor neagră, s-a revoltat, precum în Detroit, cu zeci de morți, în iulie 1967, iar albii s-au retras în suburbii, sărăcind vistieria orașului și lăsând în urmă, și în paragină, cartiere întregi și o infrastructură concepută pentru vremuri mai bune.

Urmează, în 2014, logica  într-un fel din punct de vedere strict economic, decizia de a schimba sursa de apă de la una lacustră la una mai apropiată, curgătoare,  tratată însă într-o instalație necorespunzătoare.

Doi ani mai târziu, până la 12.000 de copii erau afectați de maladii cauzate de expunerea la plumb, apa era plină și de alți contaminanți, nepotabilă cum este parțial până astăzi, condițiile sanitare erau atât de deplorabile încât  era nevoie de intervenție federală și statală pentru înlocuirea totală a infrastructurii și revenirea la normalitate.

Anna Clark:  Flint e situat în inima regiunii marilor lacuri, binecuvântată cu unele dintre cele mai abundente surse de apă de pe fața pământului. Ca multe alte localități din statul Michigan, Flint își trăgea apa din unul dintre aceste lacuri,  Huron,  prin utilitatea publică a zonei metropolitane Detroit, o companie foarte mare.  Situat la aproximativ 113 km distanță de Detroit,  era unul dintre cei mai îndepărtați dar și importanți clienți. Conductele municipale datează de la începutul secolului trecut, când Flint-ul înflorea grație în bună măsură industriei automobilistice. S-a produs atunci o explozie demografică și s-a decis, în consecință,  abandonarea vechiului dispozitiv de filtrare locala a apei fluviului Flint și conectarea la Detroit, care avea capacitate suficientă pentru o comunitate căreia i se prevedea o creștere continuă.

Reporter: Prevedere care din păcate nu s-a confirmat. Dezindustrializarea accelerată, mutațiile demografice survenite în deceniile șase și șapte ale secolului trecut, și alti factori,  au făcut ca astăzi Flint-ul să fie majoritar negru (57%), cu o populație la nivelul anilor 1920, jumătate din ce-a fost în anii când s-a decis branșarea la rețeaua Detroit­-ului.  În acest context survine, în aprilie 2014, decizia care a precipitat criza.

Anna Clark: Cât a fost conectat la rețeaua orașului Detroit, vreme de 50 de ani, Flint a avut o aprovizionare fiabilă cu apă scumpă dar de bună calitate.  Administratorul de urgență, investit cu autoritate politică deplină în cadrul unui program statal destinat localităților sărace,  a decis însă revenirea la captarea apei din râul Flint. S-a hotărât de asemenea ca apa să fie filtrată, în regim provizoriu,  la vechea instalație municipală, fără a  investi suficient în adecvarea ei la complexitățile apei curgatoare. N-aveau echipamentul și personalul necesar pentru a asigura potabilitatea apei în noile condiții. Mai grav:  contravenind legii federale, n-au tratat apa cu anti-corozivi.  Problemele n-au încetat să se agraveze.

Reporter: Scrieți  că "apa are memorie",  că istoria apei flintiene nu poate fi înțeleasă decât în contextul istoriei rasiale a orașului, a Detroit-ului, a țării întregi.

Anna Clark: Da, cred asta cu toată convingerea. Criza apei din Flint a început ce-i drept când s-a luat hotărârea nesăbuită din aprilie 2014, dar rădăcinile ei sunt mult mai adinci. Flint a fost una dintre cele mai segregate comunități din țară, și această segregare este la originea inegalității infrastructurale care s-a manifestat atât de dramatic în ultimii ani, când o comunitate majoritar neagră a fost expusă la apa toxică. E o situație intolerabilă, care vine dintr-un trecut inechitabil,  când hotărârile privind investițiile sau dez-investițiile aveau  la bază,  explicit, etnicitatea sau culoarea locuitorilor,  și care se prelungește în prezent, după ce legislația drepturilor civile a declarat ilegală orice discriminare rezidențială. Criza apei din Flint a luminat încă o dată această realitate, într-un mod extrem de pregnant și incomod.

Reporter: Care este situația la această oră, și ce măsuri de remediere au fost luate?  În ianuarie 2016 Administrația Obama declara starea de urgență.

Anna Clark: Starea de urgență a însemnat începutul  unei campanii de intervenții majore, tardive dar extrem de importante. Un verdict la o actiune legală de grup a obligat statul să înlocuiască toate conductele compromise. E un proiect în curs, programat să fie finalizat în acest an sau în 2020. Au fost adoptate de asemenea o serie de măsuri sanitare. Există îngrijorare în rândul populației că o întreagă generație de copii a fost expusă la plumbul din apă, iar un număr mare de persoane nici acum nu au încredere că apa e curată. Rămâne deschisă de asemenea chestiunea culpabilităților individuale la nivel decizional. Un număr de responsabili au fost deferiți instanțelor penale, dar cazurile  rămân pe rol, și avem probabil  ani mulți de așteptat până la rezolvarea lor.

Reporter: ORAȘUL OTRĂVIT este analiza la rece a unei "crize urbane americane" dar și o cronică plină de emoție scrisă de un autor implicat, cu rădăcini în zonă.  Care sunt lecțiile crizei din Flint, pentru dvs. personal și pentru comunitățile urbane de aici și din lume care au aceleași probleme?

Anna Clark: În plan personal, documentarea pentru această carte a fost o onoare. Mi-a oferit șansa de a cunoaște mai bine această colectivitate, pe care o ador. În plan general, situația din Flint conține învățăminte pentru zone urbane din întreaga lume. Plumbul n-are ce căuta în rețelele de apă potabilă. E o neurotoxină binecunoscută,  e otrăvitor pentru ființa umană. O altă lecție pe care aș vrea s-o scot în relief este că atunci când concepem comunități pe bază de separare, când măsurăm drepturile umane cu etaloane diferite în funcție de grup, rezultatul e întotdeauna nociv. Nu e doar imoral, ne vulnerabilizează pe toți. Trebuie găsite modalități pentru ca toți să aibă, în mod egal, acces la servicii publice de calitate și posibilitatea de a trăi o viață sigură, sănătoasă și bună. E necesar de asemenea să recunoaștem erorile trecutului, de la echitatea socială la plumbul în apă.  Aceste probleme nu dispar de la sine, sau când le ignorăm.  A venit vremea să le rezolvăm.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 

Ascultă AICI interviul cu Anna Clark
817