Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Zidul pe granița americano-mexicană: o cursă cu obstacole monumentale

twitter.jpg

Gerald Dickinson
Image source: 
Twitter/Gerald Dickinson

Gerald Dickinson este profesor la facultatea de drept a universității Pittsburgh din statul Pennsylvania. Avocat, expert în jurisprudența constituțională, administrativă și de proprietate, el este prezent atât în publicații de specialitate cât și în paginile cotidianului Washington Post. Gerald Dickinson a fost solicitat recent să depună mărturie, în audieri ale comitetului senatorial pentru siguranța internă, pe tema achiziției de teren privat de-a lungul graniței cu Mexicul.

Este o temă asupra căreia mass-media nu se concentrează suficient și asta face ca opinia publică să nu înțeleagă deplin dimensiunile, costurile și implicațiile colosale ale proiectului trumpian evocat obsesiv în febra campaniei electorale.

Înălțarea unui zid de 2.092 de km. este estimată să dureze 10 ani și să angajeze 10.000 de lucrători, asta după terminarea studiilor de fezabilitate și rezolvarea tuturor litigiilor de proprietate. Precedentele arată, așa cum reiese din interviu, că înstrăinarea voluntară sau silită de terenuri private, tribale, locale și statale poate adăuga încă 10 ani, cel puțin.

Președintele Trump prezintă construcția cum ar face-o un dezvoltator imobiliar: proiect simplu, demarat într-un răstimp scurt și terminat înainte de termen. Asta în ciuda faptului că știe, sau ar trebui să știe bine, că nu-i deloc simplu.

 

Gerald Dickinson: Doar o treime din teritoriul traversat de frontiera sudică de 3.219 km. este proprietate federală. Restul aparține particularilor, localităților, statelor sau triburilor indigene. Înălțarea unui zid internațional are niște implicații juridice clare, ținând de exproprierea de terenuri private, sute, mii de parcele.

 

Reporter: Entitățile locale și statale se pot opune inclusiv din motive politice, dar marea problemă sunt triburile, ale căror proprietăți au un statut special.

 

Gerald Dickinson: În Statele Unite, pământul tribal se află sub tutelă, fiind de regulă alocat prin tratate. Orice dislocare de pe rezervații ar necesita prin urmare activarea unor mecanisme și proceduri parlamentare, iar o eventuală decizie de expropriere ar fi un fenomen politic rar. Mai mult, există opoziție dinlăuntrul triburilor, de pildă Tohono O'odham, proprietar al unei rezervații din Arizona care se întinde pe 100 km. de-a lungul graniței, și ai cărui lideri s-au opus public proiectului trumpian.

 

Reporter: Ajungem la particulari. Care este protocolul la acest nivel?

 

Gerald Dickinson: În mod normal, statul federal încearcă mai întâi o înțelegere cu proprietarul, oferă o sumă, de obicei inferioară valorii reale. Proprietarul contra-ofertează la profit, de obicei peste prețul de piață. Statul nevrând să plătească mai mult decât este necesar, proprietarul poate refuza să vândă.

 

Reporter: La această categorie, care vrea dar cu un preț, se adaugă cei care nu vor, cu nici un preț. Ce se întâmplă în aceste cazuri?

 

Gerald Dickinson: În acest caz, statul are o singură alternativă, să recurgă la rechiziție sau expropriere pentru cauză de utilitate publică, procedură care poate fi lungă în timp și costisitoare. Președintele Trump cunoaște bine acest mecanism, pe care l-a folosit de-a lungul carierei sale de dezvoltator imobiliar. În cazul Vera Coking de pildă, el avea nevoie de un spațiu de parking pentru hotelul-cazinou pe care plănuia să-l construiască în Atlantic City. Casa doamnei Coking era chiar în acel spațiu. Trump a pierdut cazul. Există o întreagă istorie deci, și el o știe, o înțelege. Întrebarea este în ce măsură va fi dispus să sacrifice dreptul la proprietate privată pe altarul obiectivului său politic privind imigrația.

 

Reporter: Tocmai istoria pe care ați evocat-o - cazul Coking nu este singurul din cariera lui Trump ca om de afaceri - arată că președintele este foarte dispus în acest sens. Chiar și un astfel de individ, care nu se împiedică-n detalii minore precum proprietatea privată, se poate izbi însă de un zid: al cincilea amendament la Constituție.

 

Gerald Dickinson: Partea amendamentului 5 privitoare la deposedarea în interes public prevede că aceasta se face cu despăgubire justă. Există deci două limitări: statul trebuie să dovedească utilitatea proiectului și să plătească valoarea de piață. Chestiunea este dacă un zid pe graniță este justificabil în interes public. Majoritatea experților în materie - eu însumi printre ei - sunt de acord că un zid în scop de siguranță națională sau imigrație satisface criteriul constituțional. Mai spinoasă este chestiunea despăgubirii juste. E un efort monumental, un obstacol serios de surmontat, și nu știu dacă Administrația Trump a luat în calcul toate complicațiile.

 

Reporter: Ar fi trebuit să ia în calcul, cum ați amintit-o într-un articol publicat în martie 2017 în Washington Post, un precedent foarte instructiv: președintele Bush Jr. și bariera - jumătate din ce preconizează Trump - pe care a construit-o în virtutea unei legi promulgate în 2006. Pentru o jumătate de hectar aparținând Eloisei Tamez din comitatul Cameron, Texas, s-au plătit 56.000 de dolari după negocieri și procese care au durat 7 ani. Un singur caz, din potențial sute.

 

Gerald Dickinson: Deși Eloisa Tamez a pierdut, cazul a fost extrem de important, pentru că în decizia judecătoriei districtuale se ascundea o victorie, anume că expropriatorul trebuie să se consulte cu proprietarul privat, cu entitatea statală sau locală în cauză, înainte de a executa exproprierea în interes de utilitate publică. Asta a prelungit și mai mult procedura de rechiziție.

 

Reporter: Cât poate dura această procedură?

 

Gerald Dickinson: Între șase luni și 2 - 3 ani. Se întâmplă ca proprietarul să nu-și poată permite cheltuielile de judecată și să ajungă la o înțelegere. Un lucru de notat, un aspect foarte interesant al jurisprudenței americane este, în această sferă, că statul federal are autoritate de expropriere rapidă, conferită prin lege la începutul secolului trecut. Se virează instanței, până la verdict, suma reprezentând valoarea de piață a proprietății, iar statul intră în posesia parcelei și în unele cazuri poate începe construcția imediat.

 

Reporter: Având în vedere toți factorii discutați, câți bani și cât timp cere o astfel de lucrare?

 

Gerald Dickinson: Superficia enormă implicată într-un astfel de proiect, procesul de achiziție plus costul construcției propriu-zise, toate acestea fac extrem de dificilă o cifrare exactă a cheltuielilor. Ca timp, pot spune că o astfel de lucrare nu va fi finisată până când Trump părăsește puterea. E într-un sens adevărat ce se spune, că e doar o pârghie politică pentru Trump. Povara unei eventuale terminări a proiectului va fi pasată viitorilor președinți și legislatori.

Ascultă AICI interviul cu Gerald Dickinson