Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Donald Trump a prezentat "Starea Naţiunii": "Vă cer să alegeţi măreţia"

trump_starea_natiunii.jpg

Image source: 
Doug Mills/Pool via REUTERS

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a rostit marți seara Discursul Privind Starea Națiunii. Lista de realizări și bune intenții pe care a prezentat-o, conform tradiției acestei ceremonii solemne, de-a lungul celor 90 de minute ale alocuțiunii, a fost primită cu neîncredere și scepticism atât de opoziția Democrată cât și de un număr crescând de politicieni Republicani, care încep să aibă îndoieli în ce privește eficiența politică și realismul președintelui.

Au fost, până foarte recent, Discursuri privind Starea Națiunii care contau, care aveau miez și credibilitate. Invocau, după tipic, nevoia de unitate intru realizarea unor obiective naționale ce transcend partizanatul și conturau, invariabil,  viziunea  unei Americi care, credincioasă valorilor sale fondatoare, era un reper și o speranță în lume.

Donald Trump a vrut, ca și anul trecut, să rămână fidel tradiției retorice a acestor momente solemne,  numai că îi lipsește credibilitatea. Anchetat pe multiple fronturi, neimplicat în detaliile guvernării, din ce în ce mai izolat și detașat de realitate, angajat în gâlcevi twitterare cvasi-zilnice cu adversari reali sau imaginari, ocupantul Casei Albe trăiește pe tărâmul ficțiunii narcisice.

"Un miracol economic se petrece în Statele Unite. Îl pot opri doar războaie prostești, politicianism, sau ridicole investigații partizane. Ori pace și legislație, ori război și investigație.///Putem depăși diferențele trecutului, vindeca rănile partizanatului, construi noi coaliții, făuri noi soluții. Decizia ne aparține. Avem de ales între măreție și paralizie, rezultate sau rezistență, viziune sau răzbunare, progres incredibil sau distrugere fără sens. Astăzi vă cer să alegeți măreția", a punctat, într-un moment bine regizat de noblețe politică, președintele care a ridicat partizanatul la rang de artă, profitând de servilismul Republicanilor din Legislativ și aritmetica implacabilă a dominației acestora în Senat pentru a încerca să-și impună proiectele, într-un caz recent și notoriu - Zidul de pe granița cu Mexicul - chiar cu prețul unui blocaj guvernamental record de 35 de zile care a dus la suferință pentru cei direct afectați și la o scădere semnificativă a popularității sale ajunsă la 37%.  

Nu s-a supus principiilor pe care le-a predicat în Discurs nici după ce Democrații, majoritari în Cameră după victoria copleșitoare, de dimensiuni istorice, din noiembrie trecut, au refuzat să aloce fondurile cerute.  Nu a renunțat, și ține în continuare țara sub amenințarea stării de urgență pentru a-și atinge obiectivul de a stăvili o pretinsă, fantezistă "invazie" de imigranți.  Soluție în căutarea unei probleme.

A vorbit, cum se cuvine, despre realizările de peste an, unele reale, altele deformate sau exagerate, toate întinate de propensitatea sa răsdovedită de a jongla cu statistici, de a împodobi adevărul, de a-și exagera meritele sau a le asuma pe ale altora.

"Am creat 5,3 milioane de noi locuri de muncă, dintre care 600.000 în industria manufacturieră. Salariile cresc în cel mai rapid ritm din ultimele decenii, șomajul e la cel mai scăzut nivel din ultima jumătate de secol. Mai mulți americani decât oricând în istoria țării sunt astăzi în câmpul muncii: 157 de milioane".

Nu încape îndoială că șomajul este sub 4%, că PIB-ul a crescut anul trecut într-un ritm invidiabil, 3,4%, că luna trecută piața muncii s-a îmbogățit cu încă 340.000 de posturi, așadar că indicatorii macro-economici arată bine, dar întrebarea rămâne, pentru analiștii serioși sau politicienii cu darul introspecției și harul modestiei, în ce măsură aceste statistici sunt un efect inerțial al reformelor Obama,  și, conex,  în ce măsură reforma fiscală trumpiană, războaiele tarifare pe care le-a pornit, imprevizibilitatea politică pe care a cultivat-o, au încetinit de fapt, și vor încetini în continuare această evoluție.  Săptămâna trecută, directorul Biroului Parlamentar de Analiză Bugetară, Keith Hall a adus, cu prestigiul neutralității sale competente, o contribuție importantă la această conversație.

"La sfârșitul lui 2019 datoria publică va reprezenta 78% din Produsul Intern Brut. Estimăm că va atinge 93% în zece ani și 150% în treizeci de ani. La nivelul său cel mai înalt, îndată după al Doilea Război Mondial, datoria a fost de numai 106% din PIB.///În acest an, efectul stimulativ al reformei fiscale se va atenua, ritmul creșterii economice va scădea și se va plasa, pe termen lung, sub nivelul mediei istorice. Anticipăm o medie decenală de creștere a PIB-ului de 1,8% anual, insuficient de rapidă pentru a reduce deficitul bugetar".

Deficit bugetar care bate toate recordurile dar care, conform tradiției, nu a înnegurat festivitățile retorice de ieri.

Festivități retorice care au inclus obișnuitele proiecte consensuale - opere infrastructurale, eliminarea SIDEI până-n 2030, campania anti-cancer,  reducerea prețului medicamentelor pe rețetă - și clasica listă, selectivă, de realizări în sfera politicii externe.

"Continuăm efortul de pacificare a peninsulei coreene. Testele nucleare au încetat, iar în ultimele 15 luni n-a fost nici o lansare de rachetă. Sunt absolut convins că dacă n-aș fi fost ales președinte am fi acum în război cu Coreea de Nord. Dar relația mea cu președintele Kim Jong-Un este bună, și ne vom întâlni încă o dată pe 27 și 28 februarie în Vietnam".

Și pe această temă auto-evaluarea este în marcant contrast cu opiniile liderilor serviciilor secrete, a căror expertiză (sprijinită de o investiție publică de ordinul zecilor de miliarde) președintele o disprețuiește și o refuză.

"Kremlin-ul își întețește campania de dezbinare a instituțiilor politice și securitare europene, de subminare a ordinii internaționale postbelice. Ne așteptăm ca Rusia să continue războiul informațional împotriva democrației, utilizând rețelele de socializare pentru a încerca să stârnească zâzanie în societățile noastre.  Evaluările noastre actuale arată că regimul nord-coreean va încerca să-și păstreze capacitatea de a produce arme de distrugere masivă și probabil nu va renunța total la arsenalul său nuclear, pe care-l consideră vital pentru supraviețuirea sa", a precizat în mărturie senatorială Dan Coats, directorul Comunității Naționale de Informații,  mutând accente și adăugând o notă de sobru realism.

Crisparea în raport cu Uniunea Europeană, natura tranzacțională a relației cu NATO, afinitatea manifestă pentru Putin și alți autocrați, rămân realități ce umbresc prestația prezidențială, reputația Americii. 

"Politica externă a președintelui, incoerentă, dezlânată și extrem de cinică, a subminat autoritatea și interesul național al Statelor Unite", considera liderul minorității Democrate din Senat, Charles Schumer.

 

 
Ascultă AICI corespondența din SUA