Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fost ambasador american în Polonia: Tensiunile nucleare ar putea reînvia în Europa

lee_feinstein.jpg

Image source: 
Facebook / Lee Feinstein

Lee Feinstein a ocupat, între 1994 și 2012,  funcții  importante la Pentagon și Ministerul de Externe. În 1995, după un an în care a fost consilier pentru pacificare și menținere a păcii al ministrului apărării, el a fost membru și apoi director adjunct al grupului de  planificare și strategie din cabinetul miniștrilor Warren Christopher și apoi, pină-n 2001,  Madeleine Albright. Între 2007 și 2008 Feinstein a fost director pe probleme de securitate națională în campania prezidențială a doamnei  Clinton care, după ce a devenit ministru de externe, în 2009, i-a oferit postul de consilier principal. În iulie 2009 Lee Feinstein a fost nominalizat și confirmat în unanimitate de Senat ca ambasador în Polonia, unde avea să ramina pină-n octombrie 2012.

Lee Feinstein a participat la deliberări și decizii cruciale în ce privește extinderea NATO-ului.

A fost într-adevăr implicat, la vîrful puterii americane, în rundele de lărgire din 1999, 2004 (cea care a inclus România) și 2009. Cum vom auzi în partea a doua a interviului, ca ambasador în Polonia Lee Feinstein a aplicat pe teren hotarîri importante privind desfășurări de forțe și tehnologie militară defensivă americană cu impact major asupra relației NATO-ului cu Rusia:

Lee Feinstein - Retorica anti-NATO și Uniunea Europeana,  "idila" lui Trump cu Vladimir Puțin, provoacă îngrijorare în cancelariile europene și în Legislativul de la Washington, care a votat recent, cu o majoritate copleșitoare, o măsură care să interzică părăsirea de către Statele Unite a organizației militare nord-atlantice. În acest context trebuie plasată și hotarirea Administrației de a abandona tratatul INF, care a scos din joc aproape 2.700 de fuzee tip Pershing și SS-20 cu o raza intre 500 și 5.500 de km. amplasate în Europa.

Fostul ministru de externe Hillary Clinton a spus că repudierea Tratatului privind Rachetele cu Raza Scurta și Medie de Acțiune (INF) este un "cadou făcut Rusiei". Sunt de acord. Cred că decizia Administrației se bazează pe o neînțelegere fundamentala, veche și uneori intenționată, a rostului, substanței și funcționalității înțelegerilor privind controlul armamentelor. Nimic nu-i perfect. Daca un astfel de tratat are metehne,  ameliorează-l unde-i cazul   și pune-l în aplicare. E adevărat că toate înțelegerile au hibe, și INF-ul, care datează din 1987, nu-i o excepție. China a  intrat intre timp și ea în aceasta arena, ceea ce nu trebuie ignorat.  Europa și o buna parte a Americii  înțelege că acest pact a fost extrem de important, pentru a eliminat din Europa o întreagă clasa de mii de rachete nucleare. Efectele sale au fost  pozitive, de la ratificare și pină astăzi. Exista mare îngrijorare că fară tratat tensiunile nucleare ar putea reînvia în Europa.   Puțin a profitat de ocazie că să anunțe, "bine, daca-i așa mă retrag și eu".

Rep - INF-ul făcea parte din acea geometrie fragila a echilibrului geostrategic realizat în Europa la finele Războiului Rece. În anii 1990, pe fundalul dezintegrării Uniunii Sovietice,   Washington-ul a tulburat acel echilibru,  optind pentru lărgirea organizației militare nord-atlantice și incurajind  extinderea Uniunii Europene.   Pe ce considerente? Ce probleme trebuiau rezolvate?

L.F. - Cu problemele de atunci ne confruntam și astăzi: cum să construim și să consolidam, în toată Europa, instituții, guverne democratice, securitate. Pericolele securitare ale viitorului erau evident greu de anticipat. S-a luat însă hotarirea prudenta de a crea cadrul în care tarile pregătite să adere la pactul militar nord-atlantic, bineînțeles voluntar și bazat pe criterii. O condiție a aderării, și un motiv major al extinderii, a fost renunțarea la vechi dispute de granita și teritoriale.  Ideea a fost de a lua masuri care să întărească securitatea colectiva în Europa. Merita să ne amintim, în acest sens, ce a generat protestele Maidan-ului ucrainian și riposta militara a rușilor:  înțelegerea de asociere propusa intre Ucraina și  Uniunea Europeana. Cînd liderul de atunci al Ucrainei a respins acea înțelegere, s-au declanșat proteste  care au condus  la conflict armat și intervenție militara ruseasca. Ucraina ar trebui lașata să se asocieze cu cine vrea. Evident că Rusia n-a fost de acord.  Ucraina avea nevoie de masuri anti-corupție mai severe, de garanții democratice în plus, de reforme structurale și creștere economica. Asocierea cu Uniunea Europeana ar fi însemnat o șansă că aceste obiective să se realizeze. Rusia a văzut asta că o amenințare și a intervenit imediat. Cred deci că este important să ne ridicam în apărarea principiilor noastre, să susținem, inteligent și atent,  ideea că orice tara are dreptul să-și aleagă drumul spre viitor.  Construcția instituțională democratica, domnia legii și prosperitatea  au stat la baza extinderii Uniunii Europene și NATO-ului.

Rep - Cu  dramaticul exemplu al Ucrainei în minte și pentru cei care, precum actualul președinte american, par să fi uitat:  care este valoarea NATO-ului?

L.F. - Valoarea NATO este valoarea securității colective, a credinței în principiile unui sistem perfectibil, democrația.  NATO oferă structura necesara soluționării unor eventuale îngrijorări sau diferende, și este, pentru Statele Unite și aliații sai, un spatiu de conlucrare, de împărțire a poverii. Uniunea Europeana și NATO au fost concepute pentru a împiedică repetarea ororilor celor doua razboiaie mondiale.  Nu-s perfecte aceste foruri,  nimic nu este, dar succesul Europei, al relației transatlantice, viitorul democrației atît de periclitate global, depind de întărirea  lor.  Identificind și rezolvind  problemele acolo unde exista, dar reafirmind, nu atacind sau punind la îndoială valoarea și principiile fundamentale ale celor doua instituții.

 

Toate edițiile rubricii Interviu SUA: https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua