Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fost diplomat american: Legăturile transatlantice, vitale pentru siguranța și prosperitatea comune

feinstein_bun.png

Image source: 
Twitter / Lee Feinstein

Lee Feinstein este profesor de drept și decan al facultății de studii internaționale de la Universitatea statului Indiana. El a avut o distinsa cariera în consultanta și expertiza, la Asociația Pentru Controlul Armamentelor, la fundația Carnegie, la Consiliul pentru Relații Externe și la institutul Brookings din Washington. Lee Feinstein a ocupat funcții-cheie în aparatul de planificare și strategie la Pentagon și Ministerul de Externe, și a fost director pe probleme de securitate națională în campania prezidențială a doamnei Clinton care în 2009,  cînd a devenit ministru de externe, l-a numit consilier principal.  Din iulie 2009 pină-n octombrie 2012 invitatul nostru a fost ambasador în Polonia.

Relația transatlantica traversează o perioada critică. Populismele în ascensiune pe ambele maluri, acțiunile destabilizatoare ale Rusiei, retorica negativă a președintelui american, ales probabil cu ajutorul Kremlin-ului, toate contribuie la fragilizarea sistemului de alianțe americano-europene. Polonia, unde invitatul nostru a fost ambasador, se află în punctul de confluență al tuturor acestor tensiuni.

E o realitate, pe care Administrația Obama, Hillary Clinton ca șefă a diplomației, au recunoscut-o,  acționînd pentru a facilita progresul economic al Poloniei, de pildă prin inițiative de prospectare și exploatare a resurselor gazeifere și a întări flancul estic al alianței militare nord-atlantice. Lee Feinstein a jucat un rol crucial în implementarea acestei duble strategii. El a semnat înțelegerea de instalare a elementelor scutului-anti-balistic NATO, și convenția care a permis prima prezenta militara americana permanenta pe teritoriul Poloniei.

E vorba de o prezență rotativă, un avans important care arată soliditatea parteneriatului militar, recunoaște aportul Poloniei la acest efort colectiv, și confirma implicarea Americii în sistemul de apărare transatlantic. A reflectat de asemenea, aceasta desfășurare, modul real de funcționare al angrenajului nostru militar defensiv. Nu mai suntem, și sper să nu mai fim, în situația în care efective majore ale unor blocuri adverse se găsesc fata-n fata de-a lungul unui front intra-german. Dispunem de o capacitate defensivă destul de sofisticată, care ne permite să pre-poziționam capacități militare pe care, la nevoie, să le folosim pentru a raspunde  unor contingente.  În strînsa conlucrare cu partenerii polonezi, am desfășurat un detașament al forțelor aeriene și am creat infrastructura de suport care să satisfacă obligațiile viitoare ale organizației. După încheierea mandatului meu ambasadorial, și după imixtiunea și incursiunea militara ruseasca în Ucraina, NATO a decis să extindă acea infrastructură și aranjamentele convenite atunci.

Uniunea Europeană este contestată din interior și de la Washington, și există opinia că "jocurile NATO" de poziționare avansată nu rezolvă nimic, dimpotrivă,  exacerbează tensiunile ruso-europene.  Contra-argumentul, validat de Puțin însuși dar ignorat de actualul ocupant al Casei Albe,  este oferit de Ucraina, la care v-ați referit în prima parte a interviului. Polonia și Ucraina au pornit, în 1989,  de la un nivel comparabil de prosperitate economica. Astăzi, Polonia, membra a Uniunii Europene e infinit mai prospera. Cînd Kyiv-ul a dat semne că vrea să se apropie de Uniunea Europeana, Rusia a răspuns cu anexiune și incursiune militara.

Lee Feinstein: Prosperitatea economică a Poloniei se bizuie și pe dreptul ei fundamental de a se simți în siguranță. Există însă neliniște provocata de conflictul cronicizat din Ucraina, de presiunea continua a Rusiei asupra Europei,  de eforturile Moscovei  de a semănă discordie în Uniunea Europeana și în Statele Unite. Aș dori să reliefez  în aceasta conversație că legăturile transatlantice sunt vitale pentru siguranță și prosperitatea noastră comuna, pentru întărirea instituțiilor democratice și combaterea recesiunii democratice la care asistam în spațiul transatlantic dar și pe plan mondial. Cînd aceste instituții sunt solide, cînd ele sunt sprijinite de America, aceste chestiuni pot fi abordate mult mai eficient. În loc să le atacam pentru imperfecțiuni, ar trebui să le amelioram și să le sprijinim fară echivoc, în interes reciproc.

Reporter: Direcția predilectă de atac a președintelui american, "imperfecțiunea" pe care o remarca obsesiv,  este ponderea cheltuielilor militare în tarile membre - notoriul 2%.

Lee Feinstein: Împărțirea poverii este un principiu fondator al NATO-ului. Că Trump ridica aceasta problema nu-i ceva nou, însă maniera e discutabila iar nivelul sau de înțelegere a modului de funcționare a organizației lasă de dorit. Cînd privesc peisajul securitar european e clar că situația ar fi mult mai alarmanta daca NATO n-ar fi o instituție activa, prospera, incluzind noi membri angajați pe calea democratizării interne, și înțeleg cit de greu ar fi fost de abordat dificultățile prezentului fară structuri precum NATO și Uniunea Europeana,   fară cooperarea care s-a împămîntenit în  toți acești ani.

Reporter: Președintele Trump însă nu înțelege,  în orice caz nu exprimă acest adevăr.  Contrastul între laudele pentru Putin și criticile rezervate instituțiilor europene și transatlantice este frapant.

Lee Feinstein: Da, e adevărat că președintele Trump, dar și ministrul de externe Pompeo într-un discurs ținut la Bruxelles în decembrie trecut, au fost extrem de critici la adresa instituțiilor europene. Trăsătura distinctiva a comunității transatlantice este sistemul de alianțe care ne permite să proiectam forță și idealurile noastre, pe care Trump nu le împărtășește. Istoric, Uniunea Europeana a fost sprijinită foarte puternic de către Statele Unite. Au existat perioade în care s-a dezbătut daca o Europa puternica este în interesul Americii dar am crezut și am spus-o cînd eram la Varșovia și după aceea,  pină la intrarea în atribuțiuni a lui Trump că la Washington chestiunea este tranșată:  o Europă puternică e un lucru bun pentru Europa dar și pentru Statele Unite. Trebuie remarcate în acest context admirația pe care Trump pare s-o aibă pentru Puțin,  sprijinul aparent solid al acestuia pentru Trump în favoarea căruia a intervenit în alegerile americane,  operațiunile de dezbinare interna desfășurate de rusi în America și Europa. Sprijinul lui Trump pentru Moscova și politica ei autoritara nu este împărtășit de foarte mulți subalterni ai președintelui, inclusiv liderii serviciilor de informații care, în mărturie parlamentara recenta,  au atras atenția asupra  posturii agresive a Kremlin-ului. Există deci o falie între președintele Statelor Unite și guvernul care-l servește.

Ascultă AICI partea a II-a a interviului cu fostul diplomat Lee Feinstein
561