Analist: Occidentul transmite Rusiei că sunt linii roșii nenegociabile, la 5 ani de la anexarea Crimeei

Cum se prezintă astăzi această amenințare rusească? l-am întrebat pe istoricul Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic:

Armand Goșu: Cele două mesaje se completează. Este un fel de pod transatlantic între mai multe capitale, 11, care preiau o bună parte din discursul autorităților de la Kiev, care nu se limitează la a acuza anexarea ilegală a Crimeei, ci privesc mai adânc. Au trecut cinci ani. Se întâmplă lucruri foarte grave în Crimeea împotriva populației civile. Sunt oameni arestați, sunt oameni judecați, sunt oameni transferați în închisorile din Rusia. Sunt oameni cărora li s-a pierdut urma. Este vorba și de lideri ai minorității tătarilor crimeeni, care au opus o rezistență pașnică ocupației rusești, dar și de intelectualii din Crimeea, care au protestat pașnic împotriva ocupației rusești. Pentru prima dată, apăsat, într-un moment de comemorare (sunt cinci ani), acesta cazuri își fac loc în comunicatele cele lor mai importante cancelarii ale lumii.

Reporter: Sunt mesaje transmise pentru Rusia sau pentru Ucraina?

A.G: Sunt și și. Mă uitam la reacția opiniei publice și a presei din Kiev. Sunt și adversari politici ai președintelui Poroșenko care acuză că astfel de mesaje în campania electorală ar consolida profilul președintelui Poroșenko și șansele acestuia de a fi reales în aprilie. Trecând peste jocurile interne din bucătăria politică a Ucrainei, fără doar și poate sunt mesaje importante. Astfel de mesaje împotriva Rusiei, de sancționare a comportamentului Rusiei, s-au îndesit în ultima vreme. Întâmplarea face ca în această perioadă nu doar să se împlinească cinci ani de la ocuparea Ucrainei, ci și patru ani de la uciderea liderului politic de opoziție Boris Nemtsov în centrul Moscovei. Vedem că Comitetul pentru Afaceri Străine a Camerei Reprezentanților din Statele Unite propune niște rezoluții care adună laolaltă și cazul Nemtsov și cazul Crimeea, cerând sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei. Aș sublinia un lucru foarte important în ultima perioadă. Se insistă pe sancțiuni personale împotriva celor care au participat direct sau s-ar afla în spatele asasinării lui Boris Nemtsov. Pare să deranjeze mai mult Kremlinul. De fiecare dată după ce apar astfel de informații Kremlinul devine mai nervos. Dacă legăm asta și de faptul că acum câteva zile presa internațională dezvăluia faptul că fiica lui Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, face un internship la Parlamentul European, Peskov fiind unul dintre cei mai agresivi anti europeni, anti occidentali din administrația Putin. Nu mai departe de ieri, un tribunal de la Munchen l-a condamnat la doi ani de închisoare pe nepotul lui Kiseliov, unul dintre media killerii din Rusia, care are niște emisiuni de incitare la ură împotriva Occidentului și a valorilor Occidentului. Înțelegem că statele din Occident, Statele Unite și Marea Britanie mai ales, au început, temeinic, să găsească antidot pentru fiecare caz în parte. Vedem că evită în ultima perioadă să mai sporească sancțiuni, să generalizeze sancțiuni și pe baza informațiilor furnizate de serviciile secrete s-au apucat să îi ia și să îi pună să plătească individual pe cei care sunt implicați în această politică agresivă a Rusiei împotriva occidentului. Paradoxul este că Lavrov și alții din administrația de la Kremlin care sunt cei mai anti occidentali prin declarațiile lor, prin politica pe care o adoptă la Kremlin și cei mai bătăioși împotriva Occidentului și mai naționaliști, au copiii ba în Statele Unite, ba la Paris, în Franța, ba la Londra, ba în Germania. Asta  înseamnă că Occidentul poate găsi niște instrumente pentru a pune presiune directă asupra acestor persoane.

Rep: Revenind la mesajul transmis de Departamentul de Stat american, în mesaj se arată că Crimeea este Ucraina și trebuie returnată Ucrainei. Ce șanse sunt să se întâmple acest lucru?

A.G: Nu se pune problema de șanse pe termen scurt. Trebuie să ținem cont de faptul că Putin nu e veșnic. Nimeni nu a fost veșnic, nici Lenin, nici Stalin, care au avut mai multă putere decât putin. Important este că puterile occidentale transmit un mesaj foarte clar Rusiei. Spun că nu se vor înțelege cu Rusia pe aceste dosare. Astea sunt niște linii roșii foarte groase pe care Rusia le-a încălcat. Vorbim despre legislația internațională. Vorbim despre respectarea unor drepturi fundamentale. Sunt linii roșii care nu se vor putea niciodată negocia. Este foarte important ca din când în când, măcar cu ocazia acestor comemorări, Occidentul să transmită Rusiei aceste mesaje. Dacă ne uităm în media rusească se induce ideea că occidentul ar fi dispus să negocieze pe probleme mari de securitate cu Rusia, că se fac niște concesii. Asta se induce și populației din Ucraina, din Republica Moldova și din alte țări foste republici sovietice. Se induce ideea că oricât ar încerca ele să evadeze din spațiul ex sovietic, de fapt, tot în brațele Rusiei or să pice pentru că nici occidentul nu îi vrea și nu este dispus să plătească un preț pentru libertatea lor. Este foarte important că occidentul, în aceste momente, vine și subliniază că sunt linii roșii pe care, sub nicio formă, nu le va încălca.

Rep: Uitându-mă la declarația semnată de cei zece miniștri de externe, inclusiv de ministrul român de externe, văd că se arată că Rusia și-a demonstrat fățiș disprețul față de principiile legislației internaționale și a devenit o amenințarea serioasă pentru securitatea europeană. În acest moment, care ar fi punctele cele mai sensibile, cele mai fierbinți atunci când vorbim despre amenințarea rusească pentru securitatea europeană?

A.G: În conflictele deschise vorbim despre Ucraina, vorbim despre amenințarea de securitate continuă împotriva țărilor baltice, la exercițiile mari, Zapad, pe care Rusia le organizează în fiecare vară și care sunt tot mai amenințătoare. Și vorbim despre subversiunea rusească, de utilizarea propagandei războiului hibrid împotriva statelor europene și occidentale în momente cheie. De pildă, așa o să fie și momentul campaniei electorale și a alegerilor europarlamentare. Nu întâmplător acum au ieșit cei zece miniștrii de externe. Totuși, ar trebui făcută o observație. În afara Marii Britanii, a Danemarcei, a Suedei și a Canadei, vorbim despre șase miniștrii din zona Europei de est, din România, țările baltice, Polonia și cu notabila absență a Bulgariei, a Ungariei, dar cu îmbucurătoarea prezență a Cehiei. Se așează într-un fel și aceste tabere, aceste cabinete și aceste ministere de externe pe frontul rezistenței la subversiunea rusească. Asta indică că nici în NATO nu ai o unanimitate în a aprecia amenințarea rusească ca fiind foarte gravă, dar nici la nivelul Uniunii Europene. Cel puțn e bine că aceste țări din Europa, din cordonul estic, sunt unite și dau dovadă de maturitate și de coeziune, măcar în aceste momente importante, cu semnificație, de semnare și publicare a unor scrisori comune.