Unde era România când se stabilea procedura de numire a Procurorului European?

„Până acum nu am discutat despre această procedură” – a spus Liviu Dragnea.

”După părerea mea, cel mai mare rău care s-a făcut este că această procedură se duce în negociere politică şi într-un final într-un vot politic. Noi ,dacă introducem în lege să fie procurorii şefi din România votaţi de către Parlament, sunt absolut convins că o să urle tot Bruxelles-ul. Acesta nu este un model de urmat”, a declarat Liviu Dragnea.

Dar unde se afla România atunci când era stabilită această procedură pentru Parchetul European, care cuprinde avize politice, din partea Consiliului și a Parlamentului?

Răspunsul cel mai direct este este că România se afla acolo. Și că Bucureștiul a participat la toate fazele de dezbatere a inițiativei privind Parchetul European.

Povestea este destul de veche. Comisia și-a prezentat propunerea de instituire a Parchetului European încă din 2013.

Era vorba despre un parchet independent însărcinat cu investigarea, urmărirea şi aducerea în faţa justiţiei a infracţiunilor împotriva bugetului UE, cum ar fi frauda transfrontalieră în materie de TVA, de peste 10 milioane de euro sau fraudarea fondurilor europene. Dar lista infracţiunilor  putea fi extinsă de exemplu, la activităţile teroriste. De ce era necesar? Pentru că infracțiunile de acest tip sunt transfontaliere, în timp ce instrumentele de combatere sunt naționale. Cu alte cuvinte, Comisia a simțit nevoia unei soluții europene la o problem europeană.
Pentru a fi adoptată, însă, propunerea trebuia să întrunească votul majoritar al Parlamentului dar și unanimitatea statelor membre, în Consiliu. Cea ce nu s-a întâmplat, mai multe state ridicând obiecții. Astfel că statele care au susținut inițiativa au decis să aleagă procedura cooperării consolidate – pe scurt, paticipă cine dorește. Iar România s-a aflat din primul moment printre statele susținătoare.

În aprilie 2017 erau 16 state. Printre aceste state s-a aflat și România. Ulterior, și alte țări au decis să se alăture acestor eforturi, ajungându-se în prezent la 22 de state. Statele membre participante au ajuns la un acord cu privire la Regulamentul Parchetului European, pe 8 iunie 2017. Între timp, Parlamentul și-a dat și el votul pentru înființarea Parchetului, cu 456 voturi pentru, 115 împotrivă şi 60 de abţineri. Asta, în octombrie 2017. Raportor a fost eurodeputatul român Monica Macovei. Acel regulament este cel criticat acum vehement de Liviu Dragnea.

Este vorba despre  acel comitet independent de selecție și evaluare a candidaților, alcătuit din douăsprezece persoane foști membri ai Curții de Justiție și ai Curții de Conturi, foști membri naționali ai Eurojust, membri ai instanțelor naționale supreme, procurori de nivel înalt și avocați, care aveau datporia de a decide lista scurtă. Și, bineînțeles, despre faza politică a deciziei, în Parlament și Consiliu.

Dacă ar fi avut o problemă cu modul de desemnare a Procurorului General și ar fost îngrijorat cu privire la politizarea numirii în funcție, guvernul PSD-ALDE ar fi avut, așadar, timp suficient să ridice obiecții.

Vorbim despre o inițiativă a Comisiei datând din 2013 dar mai ales despre negocieri la nivel de state member desfășurate îndeosebi pe parcursul anului 2017, când în România se afla la guvernare coaliția PSD-ALDE. Aceasta ar fi putut ridica obiecții sau, la limită, ar fi putut chiar să se retragă și să pună România în afara sistemului, alături de Danemarca, Irlanda, Polonia, Regatul Unit, Suedia sau Ungaria. Caz în care Parchetul European n-ar fi putut avea jurisdicție în România. Iar întrebarea este dacă procedura este cea care deranjează cu adevărat sau prezența fostei șefe a DNA din România.

Cum să interpretăm atunci acest mesaj al liderului PSD?

Există în jargonul de la Bruxelles o glumă privind diferența dintre Etajul 8 și Etajul 1. Despre ce este vorba? În sediul Consiliului din celebrul rond Schuman al capitalei europene, miniștrii din statele membre discută cu ușile închise la etajul 8. Apoi, vin să dea eclarații presei la etajul 1. Ei bine, nu de puține ori, una stabilesc responsabilii naționali la etajul 8 și alta declară, unii dintre ei, la etajul 1. Mai précis, la Etajul 8 suntem cu toții de acord, dar la Etajul 1 ne plângem că Bruxelles-ul ne impune anumite soluții. Cam asta pare să se fi întâmplat și acum.