Legea lobby-ului a trecut de Senat

O astfel de lege, prevăzută în programul de guvernare, este cerută de mulți ani de mediul de afaceri și ar putea face delimitarea între încercarea de a influența legal un domeniu sau altul și traficul de influență.

În România, activitatea de lobby va fi definită drept acțiunea unor persoane sau grupuri de persoane, având interese variate, specifice și bine definite, prin care se urmărește influențarea deciziilor luate la nivel politic. O activitate de lobby va putea interveni fie înainte de adoptarea unei decizii, fie în timpul procesului decizional, fie ulterior adoptării deciziei, în etapa implementării, conform unui proiect de lege adoptat acum tacit de Senat. Proiectul exclude din categoria lobby-ului mai multe operațiuni, precum cele derulate de asociațiile nonprofit, și nu va fi aplicat partidelor politice și nici unor organizații.

 Începând din 2000 au fost depuse în Parlament mai multe inițiative legislative, aproape toate dintre acestea fiind însă respinse sau clasate. Guvernul și oamenii de afaceri au început redactarea primului proiect din legislația internă care va reglementa lobby-ul, căutând ca termenii să fie exact definiți astfel încât activitatea să nu fie interpretată, la limită, drept trafic de influență.

Să amintim că acest tip de activitate este folosit pe scară largă în plan mondial. La Bruxelles lucrează ca lobby-iști circa 15.000-20.000 de persoane fizice și peste 430 de firme. Industria de lobby este cel mai mult dezvoltată în Statele Unite ale Americii, unde activitatea a fost reglementată la nivel federal din 1995 cu următoarea definiție: ”Activitatea de lobby apare când o persoană comunică fie oral, fie în scris cu diferiți oficiali în numele unei persoane sau a unei companii pe anumite teme ca legislație, programe guvernamentale, imprumuturi, având ca scop influențarea deciziilor decidenților”.

Conform proiectului adoptat acum de Senat, în influențarea deciziei instituțiilor publice, activitatea de lobby va viza totalitatea acţiunilor derulate de o companie în numele unui client şi în baza unui contract comercial acceptat de cele două părţi. Această definiţie va exclude activităţile derulate de asociaţiile nonprofit, cu argumentul că nu pot fi angrenate decât în campanii de advocacy deoarece activitatea lor nu este una comercială, nu implică reprezentarea unui interes particular al unui client, iar finanțarea specifică acestor entităţi nu constituie un contract comercial cu scopul de a genera profit pentru beneficiar.

De asemenea, legea nu va fi aplicată reprezentării intereselor organizațiilor sindicale și organizațiilor patronale, activităților reprezentanților publici în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, dar nici activităților unei persoane prin care aceasta valorifică propriile interese fără caracter antreprenorial, consultanței juridice și reprezentării realizate de către avocați, notari, agenți fiduciari și alte persoane autorizate în acest sens.

În același timp, legea nu va fi aplicată partidelor politice, cultelor recunoscute, structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, instituțiilor publice din domeniul asigurărilor sociale, precum și grupurilor de interese care nu încadrează personal în calitate de reprezentanți ai intereselor.