Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Proclamația de la Timișoara, șansa ratată a României

timisoara_bun.jpg

Piața Operei, Timișoara, martie 1990
Image source: 
Facebook

În 12 martie 1990, zeci de mii de oameni strânși la un miting în Piața Operei din Timișoara, miting care începuse cu o zi mai devreme, adoptau un document programatic esențial pentru democratizarea României. Este vorba de Proclamația de la Timișoara, care, însă, nu a fost transpusă integral în practică. A rămas neaplicat până azi un punct fundamental al Proclamației: lustrația nomenclaturiștilor și a securiștilor.

Încă din decembrie 1989, Timișoara a devenit unul dintre motoarele democratizării României. Timișorenii s-au exprimat fără echivoc în sensul refuzului categoric al comunismului, pentru o democrație de tip occidental și pentru privatizare. Însă puterea instalată la București, în frunte cu fostul nomenclaturist comunist Ion Iliescu, luase măsuri menite să păstreze puterea în mâinile celor proveniți din rândurile bolșevicilor.

În timp ce timișorenii afirmau caracterul net anticomunist al Revoluției izbucnite în decembrie 1989, Ion Iliescu vorbea despre democrație originală. Timișorenii cereau pluralism politic, în timp ce Ion Iliescu voia pluralism doar în interiorul FSN. În timp ce timișorenii voiau să își privatizeze marile fabrici, liderii FSN militau pentru menținerea proprietății de stat și pentru a permita libera inițiativă doar în chestiuni mărunte. Adică, ei voiau un fel de capitalism al chioșcurilor de cartier, asemănător cu experimentele făcute în prezent în Cuba.

În același timp, reprezentanții partidelor democratice istorice erau demonizați prin intermediul propagandei dirijate de FSN. Timișorenii refuzau în mod demn naționalismul și își exprimau voința de a construi o comunitate tolerantă. În aceste condiții, în 11 martie 1990, zeci de mii de timișoreni s-au strâns în Piața Operei pentru a-și exprima protestul.

În data de 12 martie 1990, timișorenii au adoptat un document programatic care a devenit un jalon esențial pe drumul României spre democrație. Este vorba de Proclamația de la Timișoara. Cel mai important punct al acestei proclamații, Punctul 8, nu a fost însă transpus niciodată în practică. Acest punct cerea lustrația nomenclaturiștilor și a ofițerilor de Securitate. Nu era prevăzută vreo responsabilitate penală pentru participarea lor la ororile comunismului. Punctul 8 cerea doar ca, timp de 10 ani sau 3 legislaturi consecutive, nomenclaturiștii și securiștii să nu ocupe funcții publice.

Dacă acest punct ar fi fost introdus în legislația electorală, vreme de un deceniu, din viața politică din România ar fi lipsit persoane precum Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor sau alți slujitori ai comunismului, transformați peste noapte în apostoli ai democrației.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Pagina de istorie din 12 martie 2019