Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: De ce a fost contestată ”Constituția Unirii”

constitutia.jpg

Image source: 
Facebook / Arhivele Nationale ale Romaniei

În 28 martie 1923, Regele Ferdinand I promulga prin decret regal Constituția României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie 1923. Era una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp. Ce anume conținea această constituție aflați din Pagina de istorie de astăzi.

Unirea din 1918, care a adus sub Coroana României Basarabia, Bucovina și Transilvania a însemnat o mare bucurie, dar și mari probleme. Elita politică a trebuit să elaboreze o nouă lege fundamentală, care să ofere noilor provincii posibilitatea să se integreze în Regatul României și, totodată, să consolideze reformele promise de Regele Ferdinand I în timpul războiului: cea electorală și cea agrară.

După ce a fost adoptată de Parlament, Constituția a fost promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial o zi mai târziu. Potrivit noii Constituții, România era o monarhie constituțională parlamentară, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil.

Constituția unificării era bazată pe cea din 1866. 78 din cele 138 de articole ale noii Constituții erau păstrate din cea elaborată pe vremea lui Carol I. Constituția prevedea principiul separării puterilor statului. Regele exercita puterea executivă prin intermediul Guvernului, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul și încheia tratate. Acestea deveneau valabile după ce erau aprobate de Parlament.

Formula sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era acela că Regele domnește, nu guvernează. Puterea legislativă în cadrul regimului democratic era Parlamentul bicameral, format din Senat și Adunarea Deputaților. Puterea judecătorească era atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor de judecată. Un lucru nou adus de Constituția din 1923 a fost și votul universal, inclusiv pentru femei. Însă, în realitate, femeile au primit drepturi electorale doar la alegerile locale.

Dar nu toți politicienii vremii au fost de acord cu adoptarea acestei Constituții. Artizanul Unirii Transilvaniei cu România, Iuliu Maniu, îi reproșa lui Ionel Brătianu faptul că românii nu votaseră o Adunare Constituantă, ci un Parlament obișnuit, care nu avea legitimitatea de a adota o nouă lege a statului. Liderii românilor ardeleni erau nemulțumiți de caracterul prea centralist al Constituției, care ignora tradițiile locale.

Cu toate acestea, noua constituție a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când Regele Carol al II-lea a impus o nouă lege fundamentală. După 23 august 1944, Regele Mihai I a repus în vigoare Constituția din 1923, care a rămas legea fundamentală a statului până la instaurarea regimului comunist. Și după anul 1989, o serie de lideri, precum Corneliu Coposu sau Ion Rațiu s-au pronunțat pentru repunerea în vigoare a Constituției din 1923, care ar fi urmat să fie adaptată regulilor unei democrații moderne, însă reprezentanții FSN au refuzat.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 28 martie 2019