Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Statul de drept în România: Bruxelles decide (temporar) să se ocupe

p037637-722621.jpg

Juncker Dancila Timmermans
Jean-Claude Juncker o primea pe Viorica Dancila în vara 2018 tot fara a se îngrijora
Image source: 
EUropean Union 2018

Jean-Claude Juncker a anunțat aseară că o dezbatere despre statul de drept în România va avea loc astăzi. Ea nu se axează doar pe România, ci cuprinde o problemă europeană mai vastă pe care Comisia Europeană a conștientizat-o cu greu. Comisia nu va propune sancțiuni, ci va lansa doar avertismente. Și dacă de fapt Comisiei nu-i pasă?

În februarie 2018, Viorica Dăncilă se afla la Bruxelles în vizită la Jean-Claude Juncker, presedintele Comisiei Europene. În declarațiile de presă comune – destul de rare de altfel când e vorba de România- Juncker s-a arătat mai mult decât plictisit de întrebările legate de corupție și de justiție.

La sfârșit, el a aruncat bomba: „Nu sunt în mod particular îngrijorat de situația din România”....

Acel moment a marcat începutul unei serii de acțiuni petrecute la București fără să se mai țină cont de prevederile MCV-ului sau de statul de drept în general. La o adică, însuși șeful Comisiei Europene dăduse undă verde acestor acțiuni prin nonșalanța sa...

Din 2014 , această echipă a Comisiei s-a arătat mai mult decât plictisită de cazul României, pe care la început nici nu l-a luat în serios; din această cauză Juncker promitea atunci ridicarea monitorizării prin MCV pâna la sfârșitul mandatului. 

Situația din România s-a deteriorat treptat sub ochii nepăsători ai executivului european care avea de fapt datoria să se implice total în calitatea sa de gardian al Tratatelor UE. Dar n-a făcut-o...

În umbra lui Juncker, Frans Timmermans, deja angajat într-un braț de forță cu Polonia, a sfârșit prin a acorda ceva atenție în ultima vreme și României. Dar Timmermans, activ în dosarul polonez, maltez, ungar și altele, nu și-a plecat ochii asupra României înainte de a intra în campania electorală pentru șefia Comisiei Europene.

În această calitate se indigna el de curând, aflat la o întâlnire cu presa internațională în Olanda unde explica cum nu va accepta ca România să facă pași înapoi...

De doua luni cabinetul său atenționează guvernul de la București prin diferite formule care necesită o traducere: el a trecut de la o „îngrijorare” relativă la situația actuală (adică tocmai am început sa ne uitam la voi mai bine”) la „gravă îngrijorare” (adică „acum nu doar ca ne uităm, dar vă și vedem”).

Acțiunile sale au fost ajutate din întâmplare de altă bombă lansată de Juncker cu trei zile înainte de începerea președinției române a UE, când s-a îndoit public de capacitatea guvernului român de a înțelege idee de compromis. 

Iar Timmermans, ca și în cazul polonez, beneficiază și de un mic scandal personal cu România, cu toată plângerea penală împotriva sa și a colegei sale Vera Jourova a fost clasată „din lipsă de dovezi”. Comisia adaugă, înțepată,săptămâna trecută: „și mai ales din lipsa jurisdicției Tribunalelor românești în dreptul european”

În fine, toate acestea ne aduc la ziua de astăzi, anume la prima dezbatere pe care a avut-o vreodată colegiul de comisari privind statul de drept în România, în afară de discuțiile aferente adoptării rapoartelor anuale MCV.

Ce se poate întâmpla în urma acesteia? 

România, oricât de ciudat ni s-ar putea părea, nu se află în cazul Poloniei, pentru care Bruxelles a inițiat procedura articolului 7. Nici Ungaria nu se află în această situație, în ciuda acțiunii Parlamentului European care a cerut anul trecut activarea faimoasei arme. 

Bucureștiul și Budapesta nu încalcă grav și persistent valorile fundamentale ale UE, cel puțin nu din perspectiva Tratatelor UE. 

Cele două se abat grav de la unele prevederi europene, pentru care Ungaria a și avut sancțiuni și amenințări cu proces la Curtea Europeană de Justiție (de exemplu dreptul la educație). 

România poate risca același lucru. Ordonanțele de Urgență adoptate pâna acum pot duce la o procedură de încălcare a prevederilor europene, dar nu la mai mult de atât. Ordonanța ce prevede recursul în anulare este singura care poate duce la declanșarea articolului 7 , dar ea nu a fost adoptată.

Prin urmare, Bucureștiul se poate aștepta acum la un nou avertisment , dar nu și la o sancțiune. Sancțiunea ar putea însă veni (sau măcar ar putea fi pomenită)  daca această ordonanță este adoptată. 

Suntem însă în luna aprilie. Comisia ia o scurtă vacanță pentru Paștele catolic și se întoarce la lucru pentru alte câteva zile pentru a se opri din nou imediat apoi. Ea își reglează ritmul după cel al Parlamentului European care ia complet pauză înainte de alegeri.

Aflat la sfârșit de mandat, Jean-Claude Juncker este mai nepăsător decât de obicei și nu-și dorește deschiderea unui dosar stufos privind România. 

Timmermans, campion al democrației și statului de drept, își va continua lupta – chiar și în ciuda lui Juncker - dar o va continua cu alură de campanie electorală. 

România beneficiază deci acum de o atenție trecătoare din partea Comisiei. 

Lucrurile se vor mai limpezi poate doar anul viitor, după ce noua echipă de comisari își va fi început deja mandatul. 

Nu se știe însă cine și sub ce formă se va ocupa atunci de dosarul statului de drept. Nu se știe nici cine va conduce această echipă. Timmermans nu va fi acela și poate nici favoritul Michel Barnier nu va fi acela. 

Cu atât de multe necunoscute, România nu are cum să spere într-o redresare printr-un miraculos ajutor european și prin urmare trebuie să se ajute singură. 

810