Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Radu Filipescu, fost disident și deținut politic: Când voiau, te puteau elibera. Când nu voiau, nu te eliberau

radu-filipescu-mai-1986.jpg

Radu Filipescu în 1986
Image source: 
filipescu.ro

Radu Filipescu, fost disident și deținut politic anticomunist din România, vorbește la RFI despre modul în care acționa Securitatea în închisori, după acuzațiile aduse în spațiul public procurorului general Augustin Lazăr. Acesta este acuzat că a refuzat eliberarea unui deținut politic – Iulius Filip - pe vremea când era procuror la Aiud.

Procurorul general Augustin Lazăr a comentat, miercuri seară, la Realitate TV, acuzațiile.

"Este o grosolănie să spui că procurorul închidea sau deschidea pe cineva în penitenciar, că modifică mandatul de executare a pedepsei la care umblă doar judecătorul. Printre cele 50-60 de dosare, era posibil să fie şi o persoană că domnul Filip şi condiţiile erau verificate în acelaşi mod la toate persoanele, indiferent de ce condamnare aveau. Procurorul nu avea contact cu condamnatul din penitenciar, iar comisia era la grefa penitenciarului. Îmi exprim regretul pentru dramă acestui om despre care acum am auzit, pe care nu l-am cunoscut.  Se vede că a suferit nevinovat. El avea o condamnare data de un tribunal militar şi se află la Aiud în executarea unei pedepse" a explicat Augustin Lazăr.

 "Regret că drama acestui om, un disident politic care a crezut în convingerile sale şi a fost un om de onoare, a fost folosită de oameni interesaţi, pentru a atacă Justiţia, Ministerul Public, Procurorul General", a adăugat Augustin Lazăr, care se află în această perioadă în plin process de selecție pentru funcția de procuror general.

"Aceste acte se ştie că erau cunoscute şi desecretizate de ani de zile, dar nu au fost scoase decât acum, când e nevoie să satisfacă interesele celor care au un interes major în procedurile judiciare şi pentru care se obţine cu dificultate un aviz de urmărire penală, persoane intersate de postul de Procuror General", a afirmat Augustin Lazăr.

Ce rol aveau procurorii în aceste comisii?  L-am întrebat în acest context și pe Radu Filipescu, fost disident și deținut politic anticomunist din România.

Radu Filipescu: În primul rând, destinul deținuților politici sau ce se întâmpla cu ei era decis la București, la Direcția cercetări penale condusă de Vasile Gheorghe și de superiorii din Ministerul de Interne și din Securitate. Rolul local era foarte mic. Era îndeplinit mai ales de Gheorghe Lazăr. Era securistul care răspundea în penitenciar de diverse probleme, dar în principal de deținuții politici. Tot ce se întâmpla legat de noi era decis în această zonă. Probabil că exista formalitatea aceasta de a se trece prin comisii de liberare sau nu, dar urmarea era și a pedepselor pe care le aveai tu, ca deținut. Mai era colonelul de miliție Lascu, care mai decidea acolo. Dar, de fapt, toate deciziile depindeau de Securitate. Asta era impresia noastră, a tuturor de acolo. Nu am întâlnit comisia respectivă. Eu am fost eliberat pe o altă procedură, practic pe presiuni din străinătate. Când voiau te puteau elibera. Când nu voiau, nu te eliberau. Mi-e greu să evaluze exact rolul domnului Augustin Lazăr sau în ce măsură ar fi putut să schimbe vreo decizie vreunul din comisie față de ce se decidea de către Securitate, de către Cercetări penale de la București.

Reporter: Pe de altă parte și cercetătorul Mădălin Hodor spune în postarea sa de pe Facebook că „Augustin Lazăr a condus comisia de eliberări și nu avea cum sa acționeze direct ca "torționar" asupra lui Iulius Filip.”. Dar, mai spune cercetătorul, „Consider ca o discuție despre rolul procurorilor și colaborarea lor cu Securitatea și regimul comunist este bine venita.”. Dumneavoastră spuneați că nu ați avut contact direct cu o astfel de comisie ca să vedeți cine ce rol avea într-o astfel de comisie. Pentru că discutăm în acest moment și trebuie precizat acum că domnul Augustin Lazăr se află în plin concurs, există o procedură de selecție, apare toată această discuție. Unde duce ea? Discutăm din nou ca să folosim subiectul? Cum vedeți? Pare că nu mai ajungem să discutăm în profunzimea lucrurilor.

R.F: Cred că la o evaluare pentru procurorul general sunt foarte multe aspecte care ar putea fi luate în considerare. Acesta ar putea să fie unul. Într-adevăr, depinde de cât de profundă sau de decisivă era implicarea dânsului. Nu am cum să zic. Aveai fișa postului față de care puteai fi uneori mai bun sau puteai fi mai rău. Care era marja postului său, în ce măsură postul respectiv depindea de o oarecare acceptare a oricăror ordine, iară ține oarecum de nuanță. Cred că sunt multe lucruri care trebuie avute în vedere și acesta într-o oarecare măsură. Nu l-aș considera determinant. Nu aș merge pe termen de torționar sau nu. Regimul era foarte clar pe anumite proceduri de eliberare sau nu, care nu depindeau de comisia respectivă. Era o hârtie care apărea la dosar și cu care se acopereau cei de la Securitate.

Rep: În aceste condiții, unde ați vedea dumneavoastră finalitatea discuției? Cum vedeți faptul că a apărut în această perioadă?

R.F: În orice caz au fost niște forțări împotriva domnului Augustin Lazăr. S-a mers și pe confuzia de nume. Având același nume cu CI-stul penitenciarului, pe care îl chema tot Lazăr. Am înțeles că a fost prezentat un film în care Iulius Filip, deținutul politic la care a apărut decizia respectivă, ar fi avut declarații împotriva colonelului Lazăr. Dar sigur acel colonel Lazăr la care se referea Filip era CI-stul, nu era Augustin Lazăr. E în mare parte manipulare. Documentele care sunt și care privesc comisia sunt altceva. Domnul Augustin Lazăr chiar a recunoscut că a făcut parte din comisie. E o problemă care nu trebuie preluată așa cum a fost prezentată și care se referea la cei de la Securitate, la Lazăr de la Securitate.

Rep: Cum se face, totuși, că după atâția ani discutăm și în acest moment și nu știm exact care era rolul unui procuror în acea comisie. Înțeleg că avea un cuvânt de spus. Practic, dosarul nu mai ajungea în instanță și era analizat de acea comisie.

R.F: Eu vă spun că Securitatea de la București decidea. Într-adevăr, în ce măsură tu, acolo, la un moment dat, într-o comisie depindeai și erai foarte ascultător sau era o comisie extinsă pentru tot penitenciarul. De exemplu, la București, la Cercetări penale, în momentul în care erai inculpat era un procuror al Securității crea crea și făcea tot reechizitoriul și care era 100% omul Securității. Îmi e greu să fac o evaluare pentru cineva care nu era într-o poziție similară. Securitatea lucra și prin anumiți procurori. Trebuia să îi aibă în toate zonele. Erau directori de spital, prin întreprinderi. Aveau oamenii lor în toate zonele. Știu că în momentul în care de la CNSAS s-a cerut dosarul domnului Augustin Lazăr nu a apărut nimic în direcția asta, cum că ar fi fost colaborator al Securității.

Radu Filipescu, fost disident si detinut politic anticomunist din România, intervievat de Andreea Orosz