Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România și ”pomenile electorale”: Cum cumperi o țară cu un litru de ulei?

pandele.jpg

Image source: 
Facebook

Alegerile europarlamentare din 26 mai bat la ușă și, ca la fiecare scrutin, politicienii români se mobilizează din timp, la nivel local, pentru a scoate oamenii la urne. Nu lipsesc, bineînțeles, promisiunile de mai bine și pungile cu alimente de bază, precum faină, mălai și nelipsitele sticle cu ulei.  S-a întâmplat și în weekend, chiar lângă Capitală, unde locuitorii orașului Voluntari au primit de Paște de la Primărie o sacoșă cu faină, ulei, orez, mălai, bulion, ouă și o felicitare. La capitolul promisiuni, s-a remarcat un anunț al liderului PSD. Aflat în vizită în nord-estul țării, Liviu Dragnea a susținut că Guvernul pregătește un ajutor de 20.000 de lei pentru fiecare gospodărie din Moldova. Despre ceea ce numim generic ”pomeni electorale” a vorbit, la RFI, sociologul Gelu Duminică.

Politicianul român, ancorat în ”a păcăli”, nu în ”a face lucruri”

Gelu Duminică: Persoanele sărace, indiferent de etnie, indiferent de zonă, trăiesc astăzi pentru astăzi. Viziunea pentru mâine, asupra a ceea ce o să facă la bătrânețe nu prea există. Nici nu au cum să o dezvolte în condițiile în care principala lor problemă este supraviețuirea. Ceea ce primesc astăzi este mult mai important decât ceea ce li se oferă ca viitor. Lucrul ăsta merge în România nu de acum. Caragiale scria despre campaniile electorale în 1900. Dacă țara e săracă și dacă acceptă chestii de genul ăsta, de ce să nu meargă? În plus, politicianul român este ancorat mai degrabă în a păcăli decât în a face lucruri. De foarte multe ori își cumpără reprezentativitatea, exact cum făcea Agamiță Dandanache, care nu dorea să rămână fără de colegiu, prin toate formele, șantaj, presiune, mită. De fapt, e un simbol al unei societăți politice bolnave pe care România o are de multă vreme.

Reporter: Fără dar și poate, vina e în tabăra politicienilor. Dar nu este și în tabăra noastră, a celor care mergem sau nu la vot, a celor care acceptăm sau nu aceste pomeni electorale?

G.D: Da și nu. Maslow arăta cu multă vreme înainte în ceea ce se numește piramida nevoilor, cum sunt stratificate dorințele, așteptările pentru fiecare cetățean în funcție de gradul de dezvoltare la care acesta ajunge. Dacă vă aduceți aminte, în piramida lui Maslow la bază erau nevoile primare, foame, frig. Undeva ala mijloc aveai apartenența la grup și în zona superioară stimă de sine și autorealizare. În momentul în care tu ai jumătate din populație, mai mult sau mai puțin, care este ancorată în nevoile primare, logic că politicianul vine și aruncă ciosvârte sub formă de pomeni electorale, cum le numim noi popular. Stima de sine nu se adresează decât celor care „au stomacul plin”. E foarte greu să ceri respect în momentul în care tu stai pe ajutor social, în momentul în care întinzi mâna, în momentul în care îți cerșești drepturile, nu ți le ceri. Dacă ne uităm mai ales în zonele rurale, în zonele sărace în general, oamenii de acolo nu își cer drepturile ca niște cetățeni adevărați, naționali, europeni ce sunt, ci, mai degrabă, sunt învățați să își cerșească drepturile. „Șefule, ajută-mă și pe mine.” „Boierule”, cum spuneau înainte, s-a transformat în „să trăiască dom’ primar că ne-a dat”.

Și atunci, și acum ...

Rep: Cu ce efecte, domnule Gelu Duminică? Cu ce efecte asupra societății? Vorbim despre partide care iau în acest mod voturi pe ulei, făină, mălai sau alte alimente de bază și uită apoi pentru 3 – 4 ani de cei care i-au votat, după care ciclul se reia. Cu ce consecințe asupra societății?

G.D: Să vă spun foarte simplu, făcând o paralelă între ceea ce se întâmpla la începutrurile României Mari, respectiv 1918 și la ceea ce se întâmplă acum. Și atunci eram țara cu cea mai slabă educație din Europa. Și acum la fel. Și atunci aveam cea mai mare mortalitate infantilă. Și acum la fel. Și atunci aveam școlile cele mai slab calitative. Și acum la fel. Dacă vreți continui. O să vedeți că foarte mulți dintre indicatorii socio-economici pe care România îi are nu sunt de acum, ci sunt de o sută de ani pentru simplul motiv că nevoile de dezvoltare materializate în obiective de dezvoltare serioase, de genul infrastructură, drumuri, poduri, școală bună au căzut în secundar față de nevoile de papă și de făină. Repet, e pentru simplul motiv că omul sărac gândește azi pentru azi. Iertată să-mi fie opinia, dar de foarte multe ori starea de sărăcie e întreținută sau susținută de clasa politcă actuală. Un popor educat și dezvoltat destul de bine nu își mai cerșește drepturile, ci și le cere. Iar în momentul în care și le cere devine conștient de puterea lui. Atunci e mult mai simplu să controlezi lumea prin foame, prin frică, prin teroare. România are din nou, tot 40% analfabeți funcționali. Oameni care știu să scrie și să citească, dar care nu înțeleg ce scriu și ce citesc.

Rep: Dar care votează...

G.D: Bineînțeles, toată lumea votează. Alegerile în ultimii ani sunt, de fapt, o bătălie între România profundă, România săracă, România controlată și România marilor aglomerări urbane, dar bine educată. A nu se înțelege că unii sunt mai buni decât ceilalți. Departe de mine această idee. Însă, prima categorie se mobilizează mult mai bine decât a doua. E mai obedientă. Poate fi mai ușor controlată.

Rep: Întrezărim în viitor o normalitate?

G.D: Dacă m-ați fi întrebat acum un an și ceva cred că eram mult mai optimist decât acum...

Rep: Ce vă face să fiți mai puțin optimist?

G.D: Am senzația că retrăim anii `30. Ceea ce citeam că se întâmpla în anii `30, acel haos politic care a  dus la 20 și ceva de guverne în perioada interbelică, acel populism deșănțat, acele frici care erau injectate în societate. Se spunea că vin străinii și ne iau pământurile. Și atunci se întâmpla la fel. Acestea au dus la apariția unor lideri considerați mesianici. Dacă vă aduceți aminte, Zelea Codreanu, cel care inițial conducea Partidul Legionar, a devenit extrem de popular tot ca etalonul unui luptător împotriva justiției. Dacă vă aduceți aminte, el a împușcat un judecător. Fără a considera că ceea ce se întâmplă în momentul de față este legionarism, nu pot să nu văd similitudinile. Nu pot să nu văd injectarea de ură, că vin străini din Uniunea Europeană, migranții, homosexualii. Nu pot să nu văd populismul deșănțat, faptul că în marea bătălie cu justiția unii fac orice să scape și culmea, sunt tot pe primul loc.

Sociologul Gelu Duminică, despre pomenile electorale
536