Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Lovitura de stat de la 2 mai 1864 și rolul ”monstruoasei coaliții”

palat.jpg

Reședința domnească a lui Alexandru Ioan Cuza (astăzi Muzeul Unirii) din Iași
Image source: 
Wikipedia

Pagina de istorie de astăzi se oprește asupra loviturii de stat dată de Alexandru Ioan Cuza, în 2 mai 1864. Care este contextul în care domnitorul ales democratic a decis să dizolve Adunarea Leguitoare, parlamentul de atunci, și cine făcea parte din „monstuoasa coaliție”, aflați în cele ce urmează.

La mijlocul anilor 1860, situația politică și cea  socială din principalele române unite erau dominate de o mare lipsă: cea de pământ. Izbucneau răscoale țărănești, iar sătenii erau nemulțumiți că nu aveau petecul lor de pământ pe care să îl cultive. Nu erau suficiente terenuri disponibile, în plus, trebuiau să plătească impozite și erau datori cu zile de clacă la boieri.

Alexandru Ioan Cuza a avut două tentative de secularizare a averilor mănăstirilor, dar și de anulare a iobăgiei. Dorea și să facă rost de pământ prin reducerea marilor proprietăți boierești. Numai că majoritatea parlamentară era formată din boieri care se opuneau acestor măsuri. Așa se face că reforma agrară propusă de Cuza, prin care lua de la boieri și dădea la țărani nu a fost aprobată de Adunarea Leguitoare, parlamentul de atunci. Cabinetul a primit un vot de blam, dar Cuza a refuzat să își demită premierul, pe Kogălniceanu. Acesta, însă, a demisionat un an mai trziu, în urma neînțelegerilor cu domnitorul.

Mai mult, în calitate de domn al țării, la 2 mai 1864, Cuza a dizolvat, pur și simplu Adunarea Leguitoare. Mai mult, parlamentarii au fost evaculați din sală de un detașament militar.

Alexandru Ioan Cuza a promulgat o nouă constituție, denumită Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, care lărgea prerogativele domnitorului, în detrimentul legislativului. A dat și o nouă lege electorală, care sporea considerabil numărul alegătorilor, prin acordarea dreptului de vot unei părți a țărănimii, muncitorilor și întreprinzătorilor. Cu o bază electorală mărită, la următoarele alegeri, au intrat în parlament mai mulți susținători ai domnitorului, iar astfel a reușit să treacă prin parlament reformele propuse.

Însă gestul său politic a fost perceput și din afara țării drept ceea ce era: o lovitură de stat. Rusia, Franța și Prusia l-au criticat pe Cuza și l-au acuzat de încălcarea Convenției de la Paris din 1858. Temporar, Cuza a reușit să reducă din blamul internațional, prin întrevederile avute cu sultanul de la Constantinopole, ba chiar Principatul a ajuns la o și mai mare autonomie și i s-a acordat dreptul de a decide în afacerile sale interne.

Boierii nemulțumiți au format așa-numita coaliție monstruoasă, așa cum a fost botezată de presa favorabilă domnitorului. În 1866, a venit rândul boierilor să dea o lovitură de stat, în urma căreia l-au adus pe tron pe Carol I și au dat nouă lege fundamentală, Constituția de la 1866.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 2 mai 2019