Anti-imigraționismul, o trădare a istoriei americane în ce are ea mai profund

 Acest "da" al credinței adevărate pare copleșit, în Statele Unite, de "nu"-urile  Administrației Trump, "nu"-uri validate și de o parte, extremă, a bazei sale neo-protestante, dispuse să-i justifice orice.  Anti-imigrationismul dus deseori pînă la cruzime are o față mediatizată, cea de pe granița sudică,  și una ascunsă încă mai semnificativă pentru valorile trumpiene, cea care-i lovește pe cei cu drepturi de azil recunoscute internațional și pe cei aprobați deja după o lungă verificare dar care au rămas blocați, majoritatea în tabere de refugiați,  din cauza moratoriului impus prin ordin executiv încă din ianuarie 2017.  Două luni mai tîrziu Trump impunea, în același scop de a încetini și descuraja,  așa- numită "verificare dura" a azilantilor, măsură urmată, din septembrie 2017 pînă-n iulie 2018,  de alte stringeri ale chingii:  abolirea protecției temporare acordate, printre alțîi,  sudanezilor, sirienilor și yemenitilor aflați pe teritoriul Statelor Unite și care sunt acum, teoretic, expuși deportării. Acesta este climatul în care-și desfășoară activitatea organizația umanitară condusă de Scott Arbeiter.

Scott Arbeiter:  World Relief și-a început activitatea spre sfîrșitul celui de-al doilea Război Mondial, în toiul ultimei mari crize a refugiaților, cînd creștinii americani au înțeles tragedia care a lovit Europa și s-au mobilizat pentru a-i veni în ajutor. Biserici locale s-au organizat, sub umbrela Asociației Naționale a Evanghelicilor,  pentru a coordona acțiuni umanitare în zonele est și vest-europene afectate de conflict. Asta se întîmplă în 1945. De atunci, AJUTOR GLOBAL a crescut, diversificindu-și gama de servicii și ajungînd la o prezența în aproximativ 110 țări și 20 de orașe americane. Anul trecut, am asistat, în toată lumea,  aproximativ 7 milioane de ființe umane vulnerabile.

Rep.:  Pentru aceste ființe umane e mai greu decît oricînd, pentru că Statele Unite s-au retras din arena umanitară în care au jucat, decenii de-a rîndul, un rol pozitiv. Blocajele și restricțiile decretate de Donald Trump îi afectează și pe cei mai năpăstuiți, pe cei care au pierdut totul în Siria, Afganistan, Irak sau Yemen.

Scott Arbeiter:  Îi afectează într-adevăr, și e foarte greu de îndurat, pentru că le știm necazul,  avem ocazia să vorbim cu ei în casele lor, să le auzim povestea vieții, să măsurăm demnitatea și noblețea cu care își trăiesc traumele în țări sfîșiate de război.  Trump a abătut restricții dramatice și asupra acestor oameni.  Este periculos nu doar pentru cei aflați  în tabere de refugiați din acele țări; este foarte greu și pentru familiile aflate deja în America și care așteptau re-întîlnirea cu rude aflate încă în Irak și Afganistan de pildă,  și ale căror cereri de azil fuseseră aprobate. Trump i-a blocat, familiile în așteptare nu mai pot fi reintregite. Că să schițez o imagine de ansamblu:  am asistat la o reducere cu 48% a admiterilor de creștini persecutați și o scădere cu 90% în rîndul musulmanilor persecutați. Insist asupra acestor categorii pentru că ele sunt semnificative numeric. Administrația Trump a pretins că vrea să primească mai mulți creștini în pericol, dar în realitate numărul lor a scăzut cu 71% de cînd Trump a preluat puterea. Pledăm pentru cote mai generoase pentru minoritățile religioase de toate felurile, că și pentru cei fără o credință declarată aflați în suferință și vulnerabilitate. Este evident că Executivul Trump nu și-a respectat nici angajamentele luate explicit.

Rep.:  Ce efect a avut această nerespectare a angajamentelor, această reducere numerică, asupra finanțării federale? A fost și ea afectată?

Scott Arbeiter:  A fost.  Pe tot parcursul de 40 de ani al parteneriatului public-privat între Ministerul de Externe și cele 9 agenții de relocalizare pe care le-am menționat mai devreme , guvernul a socotit înțelept să finanțeze faza inițială a procesului utilizînd rețelele locale ale agențiilor. A fost o conlucrare extrem de fructuoasă. Cînd numărul de refugiați se reduce semnificativ, scad dramatic și fondurile de stat alocate acestui scop. În cazul nostru, rezultatul a fost, cum menționăm anterior,  închiderea cîtorva birouri. Încă mai important pentru noi este că după față inițială, scurtă, a relocalizarii, lucrăm cu biserici și alți agenți comunitari pentru a formă relații de lungă durata cu refugiații pentru a-i ajută să se integreze durabil în comunitățile-gazdă. Și această faza este serios afectată, atît de reducerea numărului de refugiați cît și de tăierea fondurilor federale care facilitează inserția noilor refugiați.

Rep.:  Pe 8 aprilie, din orașul de frontieră Calexico, Trump le transmitea migranților mexicani și central-americani pe care nu ezită să-i numească "animale", că "America e plină",  "nu mai are loc" pentru ei, nu-i mai poate primi. Unde s-a dus compasiunea, de ce această despărțire brutală de trecutul generos și primitor al Americii?

Scott Arbeiter:  Nu pot răspunde pentru alții.  Ce pot spune este că problema e mai largă. Descoperim cu tristețe că în societatea americană mult mai mulți decît ne-am imaginat se opun primirii de refugiați sau migranți.  E un simptom alarmant de șubrezire a caracterului nostru național, de trădare a istoriei noastre în ce are ea mai profund.  Nici din punct de vedere economic nu-i în interesul nostru. Că oameni credincioși, că parteneri ai celor de altă credință, că ființe umane convinse de justețea morală a faptelor noastre, suntem extrem de îngrijorați că am pierdut compasiunea pentru semenii care nu sunt că noi. America a fost  întotdeauna mai bogată cînd i-a îmbrățișat pe cei în suferință, pe marginalizați, pe cei de alte culturi care au a ne oferi incredibile daruri  atunci cînd li se da șansă de a o face. Ar fi  regretabil pentru ei, dar și pentru noi că țară, să pierdem din vedere acest lucru.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua