Istoria ar fi fost alta după 1989 dacă Rusia era inclusă în structurile securitare europene

Profesorul Mandelbaum a ocupat o serie de funcții în cadrul Ministerului de Externe printre care, vreme de peste două decenii, cea de purtător de cuvânt al Agenției de Diplomație Publică USIA.  În 1992 el a fost consilier de campanie al președintelui Clinton. Invitatul nostru este autorul a numeroase cărți și studii pe tematică relațiilor internaționale, cu accent pe raporturile cruciale dintre Rusia/Uniunea Sovietică și Statele Unite. Prima să carte, publicată în 1979, se intitula CHESTIUNEA NUCLEARĂ; ultima, cea care face obiectul acestui interviu, purta titlul THE RISE AND FALL OF PEACE ON EARTH/Răsăritul și Amurgul Păcii pe Pămînt/ și a apărut în luna martie a acestui an la editura universității Oxford.
Patru decenii între cele două cărți, patru decenii în care ordinea internațională a evoluat în ritmuri și direcții neașteptate,  patru decenii până la urmă de speranțe spulberate. Statistic,  perioada ce a urmat destrămării sistemului comunist a fost una de liniște relativă care, din cauza multiplelor ocazii de stabilizare ratate, s-ar putea dovedi a fi liniștea dinaintea furtunii.
 

Michael Mandelbaum:  Argumentez în carte că sfertul de secol între 1989 și 2014 a fost perioada cea mai pașnică a istoriei moderne, poate chiar a întregii istorii umane. Nu numai că n-am avut conflagrații majore între statele cele mai puternice;   n-a fost, între ele, nici  intenție de război.  Între Statele Unite, Rusia și China conflictul a dispărut de pe agenda. Este, cred,  un fapt fără precedent.

Rep.:  Ce a favorizat "răsăritul" de soare, speranța din titlul cărții?

Michael Mandelbaum:  Pacea profundă instaurată de la sfîrșitul Războiului Rece încoace se datorează proeminenței  a trei factori pacificatori ai politicii internaționale. Primul este hegemonia benevolența  a Statelor Unite, al doilea interdependență economică: a fost o perioada de înflorire a globalizării, în care țările care investesc și fac comerț de amploare nu sunt  dispuse să se angajeze în conflicte.  Ar pierde mulți bani. Al treilea element pacificator al erei post-Război Rece este democrația.

Rep.:  Există, poate inevitabil, și un "amurg" în titlul cărții. De ce întunecarea pe care o simțim, în special în aceste zile cînd speranțele și promisiunile  sfîrșitului Războiului Rece par să se destrame rapid?

Michael Mandelbaum:  Amurgul a venit din cauza  a trei regimuri autoritare, dictatoriale, care au decis, în căutare de poziție dominantă, să recurgă la  politici agresive, la forță ori de cîte ori este necesar și fezabil. Asta s-a întîmplat în trei regiuni. În Europa, Rusia a invadat și ocupat estul Ucrainei. În Extremul Orient China a încălcat legea internațională construind în vestul Pacificului insule artificiale pe care a amplasat instalații militare. În Orientul Mijlociu, Iran-ul a sponzorizat grupări paramilitare în diverse țări și a întreprins eforturi de a se înarma nuclear. Deși guvernează prin coerciție, fiecare dintre aceste regimuri a simțit nevoia de sprijin popular,  de legitimitate politică, și fiecare  a constatat că susținerea populației se reduce.  În cazul Rusiei și al Chinei sursă popularității era succesul economic, ori perspectiva economică începea să se întunece în al doilea deceniu al acestui secol. Au recurs, în consecință, la un substitut pe care l-au socotit fiabil, anume naționalismul agresiv.

Rep.:  În 1996 publicați ZORII PĂCII ÎN EUROPA;  exact 20 de ani mai tîrziu, MISIUNE EȘUATĂ, subintitulată America și Lumea După Sfîrșitul Războiului Rece. Prima cuprindea o critică severă a politicii externe a președintelui Clinton, în special a extinderii NATO așa  cum a fost ea concepută și executată. E și această extindere, indiferent ce credem despre meritele și justificările ei, un factor negativ în evoluțiile de după 1989.  

Michael Mandelbaum:  Cred că Statele Unite sunt răspunzătoare într-o anumită măsură de sfîrșitul păcii în Europa.  Am considerat atunci, consider cu și mai multă tărie astăzi, că extinderea NATO pînă la granițele Rusiei, împotriva dorinței Moscovei, contrar unei promisiuni făcute atît liderilor sovietici cît și celor ruși,  și cu garanția că Rusiei nu i se va permite niciodată să adere, a întors clasa politică, publicul rusesc în general, împotriva Vestului. Domnul Putin a adoptat o postura agresivă în raport cu vecinii în mare parte pentru a genera sprijin politic intern.  Extinderea NATO, cum a fost făcută, i-a alienat pe ruși, garantind că politici agresive zugrăvite că fiind defensive vor contribui la creșterea popularității lui Putin. Nu cred că Vestul ar fi putut în vreun fel să prefacă Rusia într-o democrație--misiune extrem de dificilă date fiind istoria și cultură politică rusească. Dar, dacă după sfîrșitul Războiului Rece Statele Unite ar fi coordonat o strategie de includere, nu de excludere a Rusiei din structirile securitare europene, anti-americanismul și anti-occidentalismul ar fi avut mai puțin apel.

Rep.:  De la începutul acestei luni, odată cu ascensiunea la tronul imperial  a împăratului Naruhito, Japonia întră în Reiwa, era "păcii și armoniei".  Se poate întîmplă asta și în restul lumii, cu președintele Trump la cîrma în Statele Unite? Cum?

Michael Mandelbaum:  Cu toată atenția ce i se acordă, cu tot teatrul și tevatură ce-l înconjoară,  domnul Trump nu cred că este relevant în această privința, și cu siguranță nu este cauza deteriorării ordinii internaționale și sfîrșitului păcii în cele trei regiuni, fenomene care s-au petrecut înaintea venirii lui la Casă Albă. Argumentez că restaurarea  păcii implică restaurarea democrației depline--adică suveranitate populară plus libertate--în cele trei state perturbatoare, Rusia, China și Iran-ul. Din nefericire, ultimele decenii au arătat că țările pot DEVENI democratice dar nu pot fi FĂCUTE democratice prin intervenție din exterior.  RĂSĂRITUL ȘI AMURGUL PĂCII PE PĂMÂNT aduce deci atât vești bune cât și vești proaste. Vestea bună este că avem formulă; vestea proastă este că nu știm cum s-o punem în aplicare.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua