Pagina de istorie: Moartea lui Alexandru Ioan Cuza, descrisa de Elena Cuza

Alexandru Ioan Cuza a venit pe lume într-o familie boierească. A decis să urmeze cariera militară, a urcat rapid treptele ierarhiei militare și a ajuns la rangul de colonel. A luat parte la Revoluția din 1848 și a fost arestat.

Trimis în exil la Viena, el avea să revină în țară în perioada principelui Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit ministru de Război al Moldovei. Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca deputat în Adunarea Ad-Hoc a Moldovei din partea orașului Galați. S-a afirmat ca unul dintre liderii partidei unioniste, iar în ianuarie 1859 a fost ales domnitor al Moldovei și al Țării Românești.

A rămas pe tron timp de șapte ani, timp în care a militat pentru recunoașterea internațională a Unirii, pentru unificarea instituțiilor din cele două principate și pentru reforme profunde. Acestea i-au adus recunoștința sutelor de mii de țărani, dar și dușmani statornici.

În 1864, a dat o lovitură de stat în urma căreia a instaurat un regim de autoritate personală. Aceasta a declanșat coalizarea dușmanilor săi, care, în 11 februarie 1866, l-au determinat să abdice, sub amenințarea armelor.

Alexandru Ioan Cuza a plecat în exil prin Brașov, care făcea parte din Imperiul Austriac. Locul său a fost luat de o Locotenență Domnească. Ulterior, pe tron a fost adus principele Carol I.

Fostul domnitor nu a fost uitat de prietenii său, care l-au propus candidat pentru Parlament. El a fost ales, dar a renunțat la mandatul de parlamentar, pentru a nu îi face greutăți noului domnitor. Alexandru Ioan Cuza a dorit să revină în țară, ca simplu particular, dar Guvernul s-a opus.

Alexandru Ioan Cuza a peregrinat între Paris, Florența, Viena și Wiesbaden. Starea sa de sănătate era tot mai șubredă, din cauza plămânilor bolnavi. În cele din urmă, s-a stabilit la Heidelberg. Soția sa, Doamna Elena Cuza, a descris ultimele sale zile:

”În apropiere de Heidelberg trecând printr-un tunel, Cuza răci și se îmbolnăvi. Și cum era puțin astmatic, pe dată ce sosirăm la hotel, vroii să-i fac tratamentul pe care-l știam eu. Dar prințul Obolenski, care se afla acolo, ne recomandă un medic, care, după părerea mea ignora sau se făcea că ignorează boala. Prescripțiile lui nu mi se părea de loc eficace și eu îi spuneam lui Cuza să schimbăm doctorul, căci nu e bun de nimic. Îi aplicai șervete ude cu apă rece pe piept și pe ceafă. După puțin timp Cuza muri”.

Domnitorul Unirii a fost înmormântat în Biserica Domnească din Ruginoasa. 30.000 de țărani s-au strâns la căpătâiul său, iar alături de ei au venit Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri sau Cezar Bolliac. După Cel de-al Doilea Război Mondial, osemintele domnitorului au fost mutate în biserica Trei Ierarhi din Iași.

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie