Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Cum a complotat Brătianu împotriva lui Napoleon al III-lea

bratianu.jpg

Ion C. Bratianu, portret publicat în revista Albina, mai 1898
Image source: 
Wikipedia

În 16 mai 1891 se stingea din viață unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria modernă a României. Ion C. Brătianu a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai Regelui Carol I și poate fi socotit printre părinții fondatori ai României. Vreme de 12 ani, el a fost prim-ministru și a condus țara în momente extrem de grele.

Ion C. Brătianu s-a născut într-o familie boierească, în 1821. În 1838, el s-a înrolat în armata Valahiei, însă a renunțat la cariera militară pentru a studia la Paris. Acolo, el a fost inițiat în masonerie, împreună cu fratele său, Dumitru. S-a întors în țară în 1848, pentru a lua parte la Revoluția care a izbucnit în acel an.

Ion C. Brătianu a sprijinit Guvernul provizoriu, care i-a încredințat funcția de prefect al poliției. După ce Revoluția a fost înăbușită din cauza intervenției trupelor rusești și otomane, Ion C. Brătianu a plecat în exil, la Paris. Acolo, împreună cu alți masoni, a fost implicat într-un complot împotriva împăratului Napoleon al III-lea, iar amestecul său în această afacere i-a adus arestarea.

S-a întors în țară și, în timpul domniei lui Alexandru Ioan I Cuza, s-a afirmat drept unul dintre cei mai importanți lideri liberali și a devenit ministru de finanțe. A devenit opozant al domnitorului Unirii după ce acesta a instaurat un regim de autoritate personală, ca urmare a loviturii de stat din 1864.

În 1866, după abdicarea lui Alexandru Ioan I Cuza, a jucat un rol decisiv în aducerea lui Carol I pe tronul României. Ion C. Brătianu a plecat la Düsseldorf pentru a obține consimțământul tânărului principe pentru a deveni domnitorul românilor. În primii ani, Ion C. Brătianu a avut mai multe portofolii ministeriale, apoi liberalii au trecut în Opoziție.

Ion C. Brătianu a fost unul dintre artizanii unificării diferitelor grupări liberale sub sigla Partidului Național Liberal în 1875. Un an mai târziu, în 1876, liberalii au preluat puterea. În această calitate, au pregătit proclamarea independenței în 10 Mai 1877 și războiul de independență din 1877 - 1878. De asemenea, Ion C. Brătianu, împreună cu ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, a obținut recunoașterea internațională a independenței și a Unirii cu Dobrogea.

Tot în timpul guvernării lui Ion C. Brătianu, în 1881, a fost proclamat Regatul. În 1886, Ion C. Brătianu a fost ținta unei tentative de asasinat, în timp ce se plimba pe o stradă din București, dar a scăpat nevătămat. Atentatorul, Stoica Alexandrescu, a fost prins și condamnat la 20 de ani de temniță. Ion C. Brătianu a rămas în funcția de prim-ministru până în 1888 și a murit în 1891, în vârstă de 70 de ani.

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 16 mai 2019
92