Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


SUA: Războiul între Legislativ și Executiv intră într-o nouă fază

casa_alba.jpg

Executivul de la Washington a decis să nu se supună monitorizării și controlului parlamentar, bazându-se pe o interpretare extremă a Constituției, anume că președintele ar avea imunitate absolută în exercițiul funcțiunii.
Executivul de la Washington a decis să nu se supună monitorizării și controlului parlamentar, bazându-se pe o interpretare extremă a Constituției, anume că președintele ar avea imunitate absolută în exercițiul funcțiunii.
Image source: 
Pixabay.com

Războiul între Legislativul și Executivul de la Washington intră într-o nouă fază. Astăzi expiră încă un termen de predare a declarațiilor prezidențiale de impozit, scadență pe care ministrul de finanțe Steven Mnuchin o va ignora ca și pe cele anterioare.  Ministrul Justiției, William Barr, refuză în continuare să înainteze comitetelor abilitate ale Camerei versiunea brută a raportului Mueller. Conform cotidianului Washington Post, Executivul a decis, în esență, să nu se supună monitorizării și controlului parlamentar, bazându-se pe o interpretare extremă a articolului II al Constituției, anume că președintele ar avea impunitate, imunitate absolută în exercițiul funcțiunii.    

E o doctrină, așa numită a Executivului "unitar", dragă ultra-conservatorilor care de aproape  45 de ani visează și pregătesc acest moment de "răzbunare" pentru umilirea președintelui Nixon, forțat să demisioneze după scandalul Watergate.  

Marți, într-o instanță federală din Washington chemată să decidă dacă Parlamentul are dreptul de a obține de la biroul particular de contabilitate Mazars declarațiile financiare ale lui Trump, suspectat de fals în acte publice după denunțul făcut de fostul său consigliere, Michael Cohen, avocatul președintelui, William Consovoy, jurist ultraconservator, a invocat explicit această doctrină, susținând că "Parlamentul n-are nici o autoritate" să-l investigheze pe Trump, citațiile, pe subiectul în speță și pe oricare altele, fiind " lipsite de legitimitate legislativă".  

E un argument utilizat de apărătorii legali ai președintelui și în alte două procese, intentate de Procurorii Generali ai statului Maryland și capitalei federale, și respectiv de către 201 deputați și senatori federali. În ambele cazuri, Trump este suspectat de încălcarea clauzei constituționale care interzice ocupantului Casei Albe să primească beneficii, avantaje, bani din partea unor state, instituții, sau reprezentanți de interese interne sau străine.  Ori, concernul  familial de care președintele nu s-a despărțit formal, hățiș de peste 500 de entități răspândite în lume, printre care hotelul Trump International din Washington, adăpostit într-o proprietate federală închiriată pe termen lung, vechea clădire a Poștei Centrale, este extrem de vulnerabil la acest gen de tranzacții proscrise.

În ambele procese, avocații liderului lumii libere au pretins, la unison, că "dacă președintele o face, e legal".

"Nu e o încleștare între puteri în stat, e o confruntare între lege și fărădelege. Ideea că Parlamentul n-are autoritatea de a controla un președinte obligat să respecte legea, că n-are dreptul legitim de a verifica dacă președintele primește sau nu bani de la un stat străin, dacă are conflict de interese, dacă a comis crime în exercițiul funcțiunii, ideea aceasta este o totală aberație", afirma Walter Dellinger, adjunct al ministrului Justiției în Administrația Clinton.

Aberație sau nu, e o teorie pe care Administrația o va susține în faza de apel a multitudinii de dosare aflate acum în prima instanță și care își vor croi drum, cât mai lent speră Donald Trump, spre o Curte Supremă cu majoritate conservatoare care e posibil să dea, printr-un verdict favorabil Executivului, lovitura de grație ordinii constituționale americane.

Miza este enormă.

"Cred că Trump a subminat în așa măsură Constituția și domnia legii încât e cu totul înafara normelor și cutumelor funcției. E un mardeiaș, care când simte slăbiciune atacă fără încetare, fără compasiune, fără milă, fără omenie. Trebuie să-l  presăm continuu, să obținem versiunea necenzurată a raportului Mueller, să-i studiem declarațiile de impozit, să scoatem la lumină toate relele pe care le-a făcut. E un proces lent, dar inexorabil. Se va simți din ce în ce mai încolțit, mai strâmtorat. Și atunci, l-am prins", opina liderul minorității Democrate din Senat, Charles Schumer.

Antidotul la pressing-ul prescris de Charles Schumer este baricadarea într-un refuz pe toată linia. Executivul a blocat 20 de anchete declanșate de cinci comitete ale Camerei, a refuzat sau ignorat 79 de cereri de documente și 30 de tentative de monitorizare și control al unor decizii ministeriale în sănătate, mediu, protecția consumatorilor, imigrație politică externă. Martori sunt împiedicați sau sfătuiți să nu depună mărturie, bănci precum Deutsche și Capital One sunt date în judecată pentru a le împiedica să elibereze documente solicitate,  iar privilegiul executiv este invocat în cel puțin trei cazuri, inclusiv, și împotriva oricărei logici, în cazul raportului Mueller parțial public.

Reacția majorității Republicane din Senat, forul care ar urma să judece o eventuală demitere a președintelui, merge de la tăcere la consimțământ și aprobare.

"Ancheta Mueller a durat doi ani. S-a terminat. Mulți americani au așteptat să vadă cum vor răspunde aleșii lor, dacă la finele unei investigații exhaustive vom depăși paralizia partizana și frenezia conspiraționistă sau vom continua să ne sfâșiem într-un partizanat dement, să ne dezbinăm în așa hal încât lui Putin și agenților săi nu le rămâne decât  să se bucure că le facem treaba. Regretabil, răspunsul este evident. Merită să ne amintim că ancheta Mueller viza imixtiunea rusească în 2016. Ori, pentru mulți dintre adversarii președintelui, ea a devenit repede altceva: ultima șansă de a nu accepta verdictul de atunci, alegerea lui Trump", considera liderul majorității, senatorul Mitch McConnell.

Este, aceasta, a doua direcție a defensivei Executivului: orice demers investigativ al majorității Democrate din Cameră este o tentativă de a contesta legitimitatea președintelui, tentativă care vine - continuă argumentul Republican - în prelungirea eforturilor campaniei Hillary Clinton, în cârdășie cu elemente din Poliția Federală și serviciile secrete, de a-l decredibiliza pe nominalizatul Republican din 2016 acuzându-l de legături și complicitate cu Moscova în fraudarea alegerilor.  De unde și eforturile în curs de a-i ancheta pe anchetatori și a merge la "originile" contrainformaționale ale anchetei Mueller. Ministrul William Barr a satisfăcut marți dorința des exprimată a președintelui, numind  un procuror federal care să ancheteze ancheta Mueller. Predecesorul său, Jeff Sessions, a ordonat în martie anul trecut o altă investigație pe aceeași temă, ale cărei concluzii sunt așteptate în săptămânile următoare.

Aceste realități ofera Democraților puține alternative valabile.

"A obstrucționat ancheta ministerială, și acum Parlamentul. Motivele de destituire se acumulează. Dacă instanțele se vor pronunța în defavoarea președintelui dar el nu se va supune deciziilor, atunci vor trebui luate în considerare, indiferent de sorții de izbândă, alte mijloace de a combate încălcarea legii. Suntem însă prizonierii următoarei dileme: dacă nu declanșăm procedura de destituire, înseamnă că acceptăm fapte incompatibile cu funcția prezidențială; dacă o declanșăm și Trump sfârșește prin a fi achitat, avem, mai grav, un verdict că, în esență, faptele sale sunt acceptabile", explică șeful Comitetulului pentru Serviciile Secrete al Camerei, Democratul Adam Schiff.    

Ascultă AICI corespondența din SUA
97