Trump vrea să-i taxeze pe solicitanții de azil. Urmează Europa?

Agenția pentru refugiați a ONU a protestat împotriva propunerii, subliniind că solicitarea de azil este unul din drepturile fundamentale ale omului iar mai mulți militanți pentru drepturile omului au arătat că măsura i-ar împinge pe solicitanți și mai adânc în sărăcie.

Majoritatea țărilor lumii nu impun astfel de taxe, dar există și excepții:

Australia pretinde plata unei taxe pentru obținerea ”vizei temporare de protecție”, principala formă de azil oferită migranților care sosesc în țară pe cale maritimă. Noua Zeelandă solicită și ea o taxă pentru ”viza de refugiat vizitator” (Refugee Claimant Visitor Visa) destinată celor care așteaptă ca cererea lor de azil să fie procesată.

În Canada există o taxă pentru cei care solicită rezidență permanentă, iar în Iran eliberarea noilor documente de identitate este de asemenea taxată.

Urmează Europa?

Nicio țară din Europa nu impune taxe directe pentru aplicațiile solicitanților de azil și este puțin probabil ca asta să se schimbe, spune Wiebke Judith, consultant al unei organizații pentru drepturile omului din Germania. ”Potrivit legislației Uniunii Europene, țările UE nu trebuie să creeze dificultăți suplimentare solicitanților de azil. Oamenii au dreptul să solicite azil, indiferent de resursele lor financiare”, mai spune expertul.

Deși în țările europene nu există taxe directe pentru azil, unele guverne au folosit diverse metode pentru a îngreuna procedurile. În Ungaria de exemplu au fost construite garduri de protecție în zonele de tranzit, iar imigranții sunt reținuți, uneori în condiții dificile și trebuie să contribuie la costurile de cazare.

Mai multe țări UE impun deja taxe indirecte. De exemplu în Cehia solicitanții de azil trebuie să contribuie la cheltuielile pentru hrană și cazare. În alte țări se percep taxe pentru traducerea documentelor sau pentru eliberarea certificatelor de sănătate.

În Elveția nu se taxează prima cerere de azil, dar la reexaminarea dosarului pentru reînnoirea vizei se plătește o taxă. De asemenea, în aproape toate țările europene, solicitanții care contestă în justiție respingerea cererii trebuie să plătească cheltuieli de judecată.

Există țări în care solicitanții se confruntă cu o serie de ”costuri ascunse”. De exemplu în Grecia, Italia și Regatul Unit există sisteme telefonice sau online pentru înregistrarea solicitărilor de azil. În Franța inițial s-a anunțat că apelurile telefonice pentru solicitanți sunt gratuite, dar de fapt operatorii taxează cu 6 cenți minutul aceste apeluri, iar solicitanții spun că uneori trebuie să aștepte peste o jumătate de oră ca să poată vorbi cu un operator.