Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Corneliu Coposu, de la detenția sub Carol al II-lea, la cea de sub comuniști

coposu.jpg

Image source: 
Facebook / Fundația Corneliu Coposu

În 20 mai 1914, în satul sălăjean Bobota, se năștea cel care avea să devină Seniorul politicii românești. Corneliu Coposu s-a format în preajma unui alt mare om de stat, Iuliu Maniu. El nu și-a trădat niciodată principiile și a luptat întreaga sa viață pentru ca România să redevină o democrație de tip occidental, organizată sub forma unei monarhii constituționale parlamentare.

Atât tatăl, cât și și ambii bunici ai lui Corneliu Coposu erau preoți greco-catolici și fruntași ai Partidului Național Român. Tatăl lui Corneliu Coposu era prieten cu Iuliu Maniu, iar familia mamei sale se înrudea cu Alexandru Vaida-Voevod.

Corneliu Coposu a studiat la școala din sat, apoi la Blaj. El a decis să rupă tradiția preoțească din familia sa și a optat pentru Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. A practicat cu pasiune sportul în perioada studenției și a devenit campion la haltere. A activat și în plan politic și s-a afirmat drept unul dintre liderii studențimii clujene.

În perioada în care se pregătea pentru doctorat, susținut în 1937, a început să publice regulat și în ziarul România Nouă, înființat de liderul țărănist Zaharia Boilă, rudă a lui Iuliu Maniu. După cedarea Transilvaniei de Nord, Corneliu Coposu s-a refugiat la București. Deja, el era cunoscut în mediul politic bucureștean, pentru curajul cu care i s-a opus Regelui Carol al II-lea. Opoziția sa față de Rege i-a adus o condamnare de trei luni și o zi de închisoare. El și-a petrecut această perioadă în condiții deosebite: își comanda mâncarea de la restaurant, era servit de un chelner, iar ușa celulei nu era niciodată închisă.

În acea perioadă, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe ilegalista comunistă Ana Pauker, și ea închisă acolo. Din 1937, Corneliu Coposu a devenit secretar politic al lui Iuliu Maniu, căruia i-a servit și drept gardă de corp. Era considerat drept umbra lui Iuliu Maniu și a legat o prietenie trainică cu Ilie Lazăr.

După eliberarea Transilvaniei de Nord, Corneliu Coposu a devenit liderul PNȚ Sălaj și secretar general adjunct al PNȚ. S-a implicat în organizarea opoziției anticomuniste la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial și a organizat protestele studenților. S-a căsătorit cu Arlette Coposu.

Corneliu Coposu a fost arestat în 1947, în urma înscenării de la Tămădău. Apoi, a fost arestată și soția sa. Corneliu Coposu a fost ținut în detenție fără să fie judecat, până în 1956, când a fost condamnat la închisoare pe viață. Însă a fost eliberat în 1962 și trimis doi ani în domiciliu obligatoriu în Bărăgan. La arestare, el cântărea 114 kilograme, iar la eliberare mai cântărea doar 51 de kilograme. În lunga perioadă de izolare, uitase să mai vorbească. După eliberare, a trăit o nouă dramă: soția sa s-a stins din viață. Comuniștii i-au propus să colaboreze cu ei, în schimbul reabilitării, dar Corneliu Coposu a refuzat.

A reorganizat PNȚ în clandestinitate și l-a afiliat în 1987, în ilegalitate, Internaționalei Creștin-Democrate. Până în 1989, a fost supravegheat permanent de Securitate. După căderea comunismului, el a reînregistrat oficial PNȚCD, partid care a devenit nucleul opoziției la puterea acaparată de foștii comuniști regrupați în FSN. A fost agresat de mineri și a devenit ținta urii neocomuniștilor. Corneliu Coposu a coagulat Opoziția sub forma Convenției Democratice. A murit în 1995, cu un an înainte de victoria Opoziției. Corneliu Coposu avea trei obiective: integrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Ultimul său obiectiv încă nu a fost realizat nici azi.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 20 mai 2019