Americanii și evreii, Statele Unite și Israelul, destine îngemănate

Fundamentul religios al acestei relații este esențial pentru înțelegerea ei deplină. "Destinul îngemănat" al evreilor și protestanților americani stă sub semnul acelui "Fiul omului, te pun păzitor peste casă lui Israel" al proorocului Ezechiel, care a dăruit și profeția văii oaselor, a renașterii și întoarcerii Neamului Legamintului în țară să, reînflorită că o "grădina a Eden-ului". Această dublă misiune pe care  și-a asumat-o protestantismul american, mai întîi cel liberal apoi cel conservator, evanghelic, de străjer și sprijnitor al rezidirii în lumina profeției sioniste, are temelii și temeiuri teologice în creștinismul timpuriu și apoi în ideile lui Jean Calvin și discipolilor săi.

Samuel Goldman:  Popularizate  dacă nu inventate de calviniști în secolul al XVI-lea, aceste idei sunt de multă vreme un fir din țesutul vieții religioase americane.  Apelul acestor concepte  a dăinuit și după estomparea influenței teologiei calviniste clasice. Jonathan Edwards,  unul dintre primii teologici evanghelici americani,  a promovat viziunea  unei întoarceri demografice, geografice, politice chiar,  a poporului evreu în Țară Sfînta,  viziune care se regăsește în perioada ce a urmat Războiului de Independența. În anii 1790 și la începutul secolului an XIX-lea devine de la sine înțeles că protestanții americani adera la o versiune sau altă a sionismului. Cred că  profunzimea istorică a  rădăcinilor și ecoului sionismului creștin  explică de ce teologul anglo-irlandez John Nelson Darby a devenit atît de influent. Darby este cel care a sistematizat o perspectiva teologică cunoscută sub denumirea de premileniarism dispensationalist, care propovăduiește că Isus va coborî pe Pămînt pentru a-și întemeia împărăția, venirea să fiind precedată de întoarcerea evreilor în țară lor și crearea unui stat într-o formă sau altă. Motivul pentru care teologia lui Darby în general,  pre-mileniarismul sau dispensationalist în particular, au avut un ecou atît de mare în America este că au oferit o justificare solidă unor idei care circularu deja  în lumea  protestantă americană, printre care sionismul creștin.

Rep.:  Scrieți că există,  în completarea celui teologic, un sionism mitologic.

Samuel Goldman:  Prin mitologic nu înțeleg fals, ci înveșmîntat narativ.  Un mare număr dintre narațiuni,  cele mai pline de miez,  se bizuie pe un paralelism între americani și ebraicii biblici, ambele popoare înfățișate că victime ale tiraniei care după  exod,  rătăcirea prin pustie, ajung în Țară Făgăduinței. Această este sorgintea credinței că evreii și americanii, mai tîrziu statul Israel și Statele Unite, au destine îngemănate.

Rep.:  Momente de răscruce în acest destin comun au fost crearea, în 1948, a statului Israel modern și, în 1967, Războiul de Șase Zile. Renașterea statului a fost anticipată printre mulți alții de Elias Boudinot, politician și misionar prezbiterian, și făcută posibilă prin adeziunea președintelui Woodrow Wilson--prezbiterian și el, deci protestant--la declarația Balfour, care, în 1917,  exprimă "simpatia" coroanei britanice pentru "aspirațiile sioniste evreiești".  După 1967, cum subliniați în carte, protestantismul tradițional se îndepărtează de Israel,  în vreme ce  fervoarea pro-sionistă și pro-israeliană a  neoprotestantilor evanghelici crește implacabil.

Samuel Goldman:  Unul dintre aspectele mai puțîn cunoscute ale istoriei sionismului creștin în America este faptul că înainte de 1948 și pînă-n 1967 cei mai proeminenți,  mai influenți sioniști au fost, în plan religios și politic, protestanții tradiționali sau liberali. Reinhold Niebuhr este exponentul marcant  al acestei doctrine bazate pe afinitatea "mitologică" a  două popoare care au în comun moștenirea iudeo-creștină și care încearcă să-și croiască un drum că democrații liberale într-o lume pe care Niebuhr o vedea amenințată de tiranie. Israelul a fost înrolat simbolic în Razoiul Rece de partea Americii.  După Războiul de Șase Zile  din 1967,  punct de turnură,  Isaelul a început să fie văzut că un opresor, un acupant al arabilor palestinieni. Protestanții liberali americani, din ce în ce mai critici la adresa propriei țări, devin mai critici și în ce privește Israelul. Protestanții evanghelici, pe de altă parte, consideră că Israelul e un exemplu de folosire cu succes a forței militare într-o epoca în care Statele Unite esuau în Vietnam.  Încă mai important poate,  evanghelicii au văzut în victoria din 1967  o reafirmare răsunătoare faptului că D-zeu îndrumă istoria în sensul împlinirii profeției biblice. Această mișcare culminează cu  eforturile lui Jerry Falwell, care a reușit să stabilească o strînsă  relație de lucru cu Begin, cu guvernul Likud care a venit la putere în Israel la sfîrșitul anilor 1970.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua