Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Crisparea partizană, una dintre cauzele crizei constituționale din SUA

campbell.jpg

Thomas Campbell, profesor la Facultatea de Drept a Universității Chapman, fost membru al Partidului Republican

Thomas Campbell este profesor la Facultatea de Drept a Universității Chapman, unde a fost decan între 2011 și 2016. Expert  în separația puterilor, subiect căruia i-a consacrat o carte în 2004, el a mai profesat la Stanford și la Universitatea statului California--Berkeley . Membru proeminent al partidului Republican, pe care l-a părăsit în 2016, Thomas Campbell a fost senator statal între 1993 și 1995, și a reprezentat  statul California în Parlamentul federal din 1989 pînă-n 1993 și din 1995 pînă-n 2001.

Cartea publicată în 2004 de Thomas Campbell  la editura universității Stanford se intitula PRACTICĂ SEPARAȚIEI PUTERILOR ÎN STAT.  Un sistem bazat pe separație este perfect în teorie, dar plin de imperfecțiuni în practică.   În America acest adevăr este confirmat zilnic. Președintele Trump refuză controlul parlamentar, invocând poate excesiv "privilegiul executiv" și sustragându-se oricărei monitorizări,  sprijinit în această de miniștrii săi, inclusiv de către cel, tradițional independent, al Justiției. Ministrul de Finanțe, în subordinea căruia se află Fiscul, a refuzat să ofere comisiei parlamentare de resort declarațiile de impozit ale președintelui, deși există în acest sens o lege (care prevede  și penalități) promulgată în 1924 și actualizată în 1974. Cine va arbitra, cine poate arbitra  această încleștare fără precedent între puteri este întrebarea fundamentală a momentului politic american.

Thomas Campbell:  Instanțele vor hotărî,  așa cum au făcut-o, ca să dăm exemplul cel mai cunoscut, când Richard Nixon a refuzat să predea probe legate de spargerea care a declanșat scandalul Watergate-- înregistrări de conversații relevante între el și principalii săi consilieri. Curtea Supremă a decis în acel caz că președintele nu-și poate îndeplini obligațiile dacă interacțiunile sale oficiale riscă să fie dezvăluite. Care șef de guvern s-ar putea exprimă sincer dacă tot ce spune sau aude ar fi, fără excepție, la dispoziția publicului? Dar, a continuat decizia, există cazuri în care interesul legal al anchetei unui Procuror Independent trebuie să primeze asupra privilegiului executiv. Este precedentul cel mai clar, în care instanțele au arătat că dreptul Executivului la confidențialiltate nu-i mai presus de  o altă prerogativa constituțională, aceea de a investiga activități criminale.

Rep.:  Dar se va supune Trump deciziilor instanței, va accepta precedentul pe care l-ați citat? Deocamdată extinde perimetrul "privilegiilor" sale, manevrând să-i oprească să depună mărturie pe cei din orbită sa, inclusiv pe cei care nu mai lucrează în Executiv, și încercând să blocheze tentative de a obține documente deținute de firme particulare.

Thomas Campbell: Președintele  exagerează când extinde privilegiul executiv asupra unor documente aflate în posesia unor entități private, în acest caz Deutsche Bank și biroul de contabilitate al cărui client este. Nu sunt documente create în perioada mandatului sau prezidențial, și e greu să-mi imaginez că privilegiul executiv acoperă acest gen de situație. Probabil că va pierde în final, cum a pierdut deja în două instanțe federale. Pe de altă parte, Trump are un argument mai solid în privința interacțiunilor, conversațiilor sale despre anchetă Mueller cu fostul consilier juridic al Casei Albe, Don McGahn. Consider că Trump e îndreptățit să ceară că acele discuții să rămînă confidențiale, dacă nu sunt solicitate de o instanță, cum s-a întîmplat în dosarul Watergate. Președintele i-a permis lui McGahn să depună mărturie în anchetă Mueller, iar Parlamentul susține că, prin această, Trump a renunțat la privilegiul executiv. Cred însă că argumentul președintelui este mai bun, anume că nu a renunțat pentru o altă putere în stat,  Procurorul Special, independent în multe privințe,  funcționînd  în cadrul Executivului. Așadar, președintele, permițînd mărturia, nu a renunțat la capacitatea de a invocă privilegiul într-un alt context, cînd Parlamentul este cel care  solicită aceeași informație.

Rep.:  A venit, pe un fundal de blocaj instituțional, verdictul non-verdict al anchetei Mueller, care a lăsat totul în suspensie, găsind că probele sunt insuficiente pentru a stabili "conspirație" cu Rusia în fraudarea prezidențialelor din 2016, și refuzând,  în virtutea unui document intern netestat juridic, să se pronunțe în privința obstructionarii justiției. Ce părere aveți despre aceste decizii ale Procurorului Independent?

Thomas Campbell:  Nu-s de acord cu domnul Mueller. Ar fi fost preferabil, și un cîștig pentru Constituție, dacă ar fi făcut pasul, arătînd că există temeiuri pentru a-l pune pe Trump sub acuzare pentru obstrucție.  Inculparea  ar fi permis  tribunalelor să se pronunțe  pentru prima oară dacă un  președinte în exercițiu poate fi deferit justiției. Domnul Mueller n-a făcut acest ultim pas, așa încît n-avem cum să știm nici măcar ce decizie ar fi luat dacă nu se simțea constrîns de o reglementare ministerială.

Rep.:  Știm pe de altă parte,  din scrisoarea lor deschisă, că peste 1.000 de foști angajați ai Ministerului Justiției, printre ei procurorii cei mai reputați ai epocii postbelice, l-ar fi inculpat pe Trump pentru obstrucționarea justiției. Faptul e consumat, și Mueller, spun partizanii săi, a respectat toate regulile, aruncând  povara în spinarea Parlamentului, care-l poate destitui pe Trump.

Thomas Campbell:  Am avut ceva asemănător în cazul președintelui Clinton. Procurorul Special de atunci, Ken Starr, a ales să nu-l pună sub acuzare. A înaintat raportul comitetului juridic al Camerei, comunicându-le prin acest gest că e misiunea lor să hotărască dacă să pornească procedura de demitere. Atunci, Camera a decis s-o facă. Mueller a procedat aproape identic. Sfatul meu pentru membrii de astăzi ai comitetului este să inițieze destituirea. Dovezile de obstrucționare a justiției trebuie investigate serios de către comitetul juridic în această situație în care Procurorul Independent a întocmit un dosar solid dar nu a deferit cazul instanței.

Rep.:  Există o puzderie de cazuri împotriva lui Trump,  în circuitul federal din New York de exemplu, dar și în tribunale statale. Ce soartă vor avea aceste dosare, în condițiile în care ministrul Justiției, William Barr,  a renunțat  pînă și la aparența de imparțialitate, trecînd fără echivoc în tabăra președintelui?

Thomas Campbell:  Ar fi dramatic, surprinzător și dăunător țării dacă procurorului federal pentru districtul de sud al New Yorkului i  s-ar ordona de către ministrul Justiției să pună capăt  unei investigații. Din cîte știu din surse publice, singurele la care am acces, pînă acum așa ceva nu s-a întîmplat. Unele dosare sunt lucrate de procurori statali, care nu-s sub  autoritatea ministrului federal al justiției. E posibil că Trump să fie găsit vinovat mai întîi la acel nivel, ne-expus la eventuale ingerințe ale Executivului federal.

Rep.:  Era totul în discursul de adio al președintelui George Washington, în 1796: "apărați Constituția", "rămîneți vigilenți la eforturile de a sabota separația puterilor în stat", "opriți ascensiunea indivizilor șireți, ambițioși și neprincipiali", "păziți-va de pericolele spiritului partizan". Iată-ne, 223 de ani mai târziu,  cu Donald Trump la cârmă în plină furtună constituțională. Sistemul pare să fi eșuat.

Thomas Campbell:  E poate prematur de tras concluzia  că sistemul a eșuat. Îmi amintesc de căderea lui  Richard Nixon.  Sistemul a funcționat, împotriva celui mai puternic om al planetei. Rămâne de văzut ce se va întîmplă de astă dată. E posibil că deznodamintul să fie același.  Președintele Washington avea dreptate când alerta asupra pericolului ascensiunii partidelor politice. Unul dintre factorii care au generat actuala situație este ezitarea extremă--insist, extremă--a Republicanilor din Camera sau Senat--să se opună abuzurilor de putere comise de Donald Trump.  Ascensiunea partidelor, asupra căreia ne-a avertizat George Washington,  are o mare parte de vină pentru  pentru situația jenantă  în care ne aflăm, dar am credință că ultimul capitol n-a fost încă scris.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă aici interviul cu Thomas Campbell, profesor la Facultatea de Drept a Universității Chapman