Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ministrul Culturii la comemorarea victimelor Holocaustului Romilor: Momente delicate, să nu le spunem neplăcute

holocaust.jpg

Image source: 
Facebook / Ministerul Culturii și Identității Naționale

De-a lungul timpului au fost și momente mai delicate, să nu le spunem dificile în urma cărora anumite minorități au avut de suferit - a declarat ministrul Culturii, Daniel Breaz, cu prilejul comemorării victimelor Holocaustului Romilor.

Audio:



"Dacă nu greșesc, cred că sunt 17 sau 18 minorități care trăiesc în momentul de față în România, trăiesc aici și împreună cu noi românii, populația majoritară, participă la dezvoltarea acestei țări și la tot ce este normal să se întâmple într-o țară europeană....

De-a lungul timpului au fost și momente mai delicate, să nu le spunem dificile sau să nu le spunem neplăcute; (...) anumite minorități au avut de suferit, ceea ce ne face să găsim momente cum este cel de astăzi, prin care readucem în atenția, nu doar a românilor , ci a întregii națiuni române, a întregii Europe, a întregii lumi, faptul că respectăm aceste minorități”.

Declarațiile au fost făcute în cadrul unei ceremonii care a avut loc vineri, 2 august, la Monumentul Holocaustului din Bucureşti.

Cum poate fi interpretată declarația ministrului culturii, devenit între timp și interimar la educație?

Andreea Orosz l-a întrebat pe activistul rom Ciprian Necula:

Audio:



Ciprian Necula: Declarația se înscrie într-un singur discurs pe care membrii Guvernului României îl au în ceea ce privește populația de romi și trecutul nostru nu foarte strălucit, neplăcut sau mai puțin plăcut, cum spunea domnul Ministru al Culturii și mai nou al Educației.

Este un mod de a evita a spune lucrurilor pe nume, de a spune că da, România a făcut parte din statele care au deportat evrei și romi spre moarte, care a avut o politică eugenistă dusă până la un punct. Nu au reușit să o facă pe etnică absolută. Nu se pune problema. Am văzut comentarii de acest tip. Au participat, au fost parte din statele care și-au propus să extermine romii și evreii și alte grupuri sociale sau politice. E un mod de a te raporta la trecut ca și cum a  fost ceva, dar nu a fost. Suntem aici să comemorăm ceva ce ăia de la Uniunea Europeană ne-au spus să comemorăm. Noi nu prea credem. Sau credem, dar nu contează prea mult. Important este că acum suntem fericiți împreună și ne iubim. Și asta pentru că avem un consilier docil în Guvernul României care execută orice ordin politic.

A fost doar o acțiune politică a Guvernului României, care nu a invitat nici măcar președinția să depună o coroană la monumentul Holocaustului, în condițiile în care președinția este cea mai importantă instituție din statul român. Nu au fost invitați nici activiști romi. Eu nu am fost invitat să particip. A fost doar Guvernul acolo, ei între ei. Și-au dat mâna, au ascultat niște imnuri și au plecat acasă. Unii dintre ei au plecat miniștri cu două portofolii, alții au plecat fără să mai fie miniștri, Ecaterina Andronescu. S-a întâmplat și asta. Una peste alta, este o acțiune politicianistă.

Sunt convins că doamna Dana Varga, consilierul de stat al premierului Dăncilă pe problematica romilor, nu are habar despre Holocaust. Dacă o întrebați ce este ăla Holocaust nu o să știe să vă spună, deși este romă și pretinde că este activistă romă. Doar un politician a ieșit într-o poziție publică, nu prin competență, nu prin nu știu ce chestiune extraordinară, ci prin faptul că este trompeta utilă a unui partid politic, ALDE, în cazul acesta. Dar sunt și alții la PSD, la USR. Toate partidele politice au trompete sau idioți utili care să aibă voci în ceea ce privește romii.

Reporter: Pe de altă parte, nu este pentru prima oară când romii sunt uitați. Că tot ați pomenit de administrația prezidențială și președinția a avut un moment în care a uitat să invite reprezentanții romilor, tot într-un moment în care se vorbea despre Holocaust. Vă amintiți?

C.N: În ianuarie când a decorat acei supraviețuitori ai Holocaustului, toți au fost evrei, niciunul rom. Ulterior, Președintele României și administrația prezidențială au identificat problema. Și noi am scris o scrisoare și am protestat față de acest mod de a ignora romii de la o dramă din care noi nu am vrut să fim parte. S-a întâmplat să fim. Atunci, statul trebuie să își facă datoria față de toate victimele Holocaustului. Din păcate, Președintele României a uitat, nu știu dacă voit sau nevoit în acel moment. A recuperat ulterior prin decorarea unor supraviețuitori romi ai Holocaustului în 8 aprilie. Dar momentul din ianuarie, când în România comemorăm Holocaustul pentru toate victimele, nu doar pentru evrei, romii au fost ignorați de Președintele României.

Rep: Și pentru că am pornit această discuție de la declarațiile Ministrului Culturii, care spunea că „de-a lungul timpului au avut loc anumite lucruri neplăcute și anumite minorități au avut de suferit”, vă rog domnule Ciprian Necula să ne amintiți exact în ce a constat acea suferință, ca să nu spun lucruri neplăcute?

C.N: Suferința din anii `40 sau suferința din perioada robiei sau suferința din perioada comunismului sau suferința de astăzi, contemporană cu noi?

Rep: Exact.

C.N: Suferințele sunt și ele pe cale istorică. Din păcate, romii au trăit mai degrabă o istorie opresivă în acest spațiu geografic, începând cu robia, după cum bine știm din ce în ce mai mulți dintre noi, dar totuși nu îndeajuns de mulți și ajungând în timpurile noastre când, în continuare, imaginea romilor este dezastruoasă în mass media și tot timpul sunt prejudecăți. Cam ăsta este modul de raportare.

În anii `40 cu siguranță a fost un recensământ făcut special pentru romii din România. Romii au fost recenzați de către regimul Antonescu, urmând să fie deportați toți, cu tot felul de minciuni și promisiuni false. Li s-a spus că acolo li se va da pământ, locuri de muncă, locuri de casă. Prima dată au fost deportați nomazii. Ei reprezentau principala categorie etnică și socială pe care nu o puteau controla. Scăparea a fost să îi trimită pe ei primii în Transnistria, dar cu tot felul de abuzuri.

Vă dau multe exemple și la nivel de indivizi. Familia romilor care luptau pe front pentru România era deportaă din țară și dusă în Transnistria, cu scopul de a-i izola de România și de a-i ucide. Din cei 25.000 de romi cât au putut să deporteze începând cu anii 1942, cam jumătate au murit în Transnistria. Principala cauză a morții a fost boala, foametea, înfometarea. Înfometarea s-a datorat faptului că jandarmeria avea să le dea o rație de mâncare care nu ajungea niciodată la cei deportați și erau lăsați să moară de foame.

Scopul era să ajungem la purificare etnică. Pensiile pentru persoanele deportate de etnie romă nu sunt acordate, deși cei deportați au drept la pensie. Romii nu beneficiază. Un motiv a fost că au fost deportați în grup și nu individual. Atunci, unele dintre dovezile pe care le cere statul român nu sunt credibile pentru că nimeni nu face după aceea o investigație. Trebuie să meargă omul de 80 - 90 de ani să aducă toate aceste dovezi. Sunt foarte puțini supraviețuitori. Sunt câteva zeci. Vorbim despre câteva zeci de persoane. Nu ar avea un impact bugetar și nici de altă natură. Ar avea doar un impact simbolic față de suferința acestor oameni, că statul român le dă o pensie amărâtă de 200 de lei pe lună și un loc de veci. Cam ăsta ar fi marele beneficiu de care ar putea să profite țiganii. Asta este eticheta funcționarului de la Ministerul Muncii, de la Casa de pensii. Legea permite să vii cu un martor care te-a văzut acolo. Poate să fie orice. Romii au fost acolo cu martori evrei și nu au putut să obțină pensiile pentru că funcționarul poate să decidă orice. O simplă schimbare legislativă ar permite acestor oameni să obțină această pensie pentru deportați și recunoașterea simbolică. Doamna Dăncilă a promis public anul trecut că o face. Dacă căutați declarațiile de anul trecut spunea că va fi o lege pentru deportări și pentru pensiile deportaților. Nu s-a întâmplat până anul acesta. Nu se va întâmpla nici de acum încolo. Putem folosi orice în scopuri politice atâta vreme cât nu trebui să facem un efort. Când trebuie să facem efortul schimbăm placa.

*

Amintim, Parlamentul European a declarat 2 august „Ziua europeană de comemorare a Holocaustului romilor” în amintirea celor 500 000 de romi care au fost exterminați în Europa ocupată de naziști - reprezentând cel puțin un sfert din totalul populației rome la momentul respectiv.