Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Balansoarele roz, miracolul de pe granița americano-mexicană-interviu cu Virginia San Fratello

balansoare.jpg

Image source: 
Instagram/Ronald Rael

Virginia San Fratello este profesoară de arhitectură și design la Universitatea Statului California--San Jose și co-fondatoare, împreună cu Ronald Rael de la universitatea californiană Berkeley, a inovatorului  studio de design și modelare arhitecturală tri-dimensională  EMERGING OBJECTS. Împreună, cei doi ne-au dăruit, preț de 40 de minute duminică, 28 iulie 2019, una dintre foarte puținele întîmplări fericite ale verii americane, balansoarele roz trecute prin gardul  înalt de cinci metri și jumătate ce desparte Sunland Park, Noul Mexic, de Puerto  de Anapra, Mexic.   

Cele 40 de minute cît au fost lăsate în funcțiune balansoarele le-au adus celor doi arhitecți  notorietate mondială și,  poate mai important, au aruncat lumina, încă o dată, asupra a ceea ce Virginia San Fratello numește "prezența oribilă, hidoșenia" unui zid împotriva istoriei.  Balansoarele au fost înțelese corect ca un act transgresiv pentru că acum, cînd accentul cade pe diviziune,  dispreț, discriminare,  ele sunt simbolul interdependentei și echilibrului.

Virginia San Fratello:  Ideea balansoarului ne-a venit acum 10 ani, în 2009, la scurtă vreme după intrarea în vigoare a legii "barierei sigure" promulgate de Bush Jr. în 2006.  În călătorii de-a lungul frontierei, în California, Arizona și Texas, am văzut cum gardul în construcție îngreuna circulația persoanelor,  le afecta negativ existența cotidiană.

Rep.:   Dar ideea s-a concretizat   abia acum, zece ani mai tîrziu. De ce a durat atît de mult?

Virginia San Fratello:  A fost inițial doar un concept,  printre multe altele  pe care cei interesați le pot găși în volumul ZIDUL DE  GRANIȚA CĂ ARHITECTURĂ  publicat în 2017 de Ronald Rael. Abia acum un an-doi  am început să ne gîndim, parțial din cauza situației politice din Statele Unite,  că ar fi minunat să transformăm conceptul  în realitate. În octombrie trecut,  aflîndu-ne  la Universitatea Statului Texas--El Paso pentru un vernisaj,  ne-am întîlnit cu artizani locali și alte spirite fraterne și am găsit, în Ciudad Juarez, un atelier care să construiască balansoarele. Au fost terminate în primăvară, și vara această, în timpul unei călătorii prin sud-vest, am hotărît că  e momentul potrivit să le instalăm.  Au venit grănicerii americani, au venit  polițiștii mexicani, și toți au înțeles,  cred,  semnificația  evenimentului .  Că am reușit să infaptuim așa ceva a fost, pentru noi, ceva miraculos.

Rep.:  De ce Sunland Park--Puerto de Anapra/Ciudad Juarez? 

Virginia San Fratello:  E unul dintre puținele locuri în care ai acces, de ambele părți, la zidul de frontieră, și,  lucru extrem de rar, intervalele de aproximativ 10 cm. dintre șipci nu erau  blocate cu plasa metalică, așa că balansoarele au putut trece.

Rep.:  De ce roz, și de ce trei?

Virginia San Fratello:  Roz  pentru că sare în ochi, e vibrant și atrage copiii.  Am aflat ulterior că rozul ales de noi era culoarea care comemora   sutele de femei care au dispărut sau au fost ucise în Ciudad Juarez  începînd din 1993.  Roz deci  în onoarea și amintirea acelor femei și acelei perioade. Trei pentru că ni s-a părut un număr "controlabil": eram îngrijorați, nu știam cît timp vom avea la dispoziție înainte de a fi alungați;  trei puteau fi montate în 2-3 minute. Dacă aș fi putut, aș fi instalat mai multe, că să se bucure cît mai multă lume.

Rep.:  Care ar fi semnificația, mesajul  politic al balansoarelor roz?

Virginia San Fratello:  Cred că sunt cîteva mesaje politice. Unul este nevoia de  echilibru:  ce  facem de această parte a frontierei influențează ce se întîmplă în cealaltă parte. Pentru noi, balansoarul simbolizează acest efect pe care o parte o are asupra celeilalte. În Statele Unite avem  tendința de a vedea acest zid într-un mod unilateral,  ne gîndim doar la noi,  nu și la cei  aflați de cealaltă parte a graniței. Credem de asemenea că ar trebui să ne unim în prietenie,  să fim primitori, să fie bucurie între cele două națiuni nu praful retoric  și ostilitatea stirnite de actuală Administrație.

Rep.:  Balansoarele roz nu sunt un act izolat. O întreagă comunitate intelectuală și artistică lucrează la proiecte de subminare,  demistificare, re-imaginare  a zidului, a ideii de zid între oameni și națiuni.

Virginia San Fratello:   Ana Teresa Fernandez, că să dăm doar un singur exemplu,  a vopsit o porțiune a fetei mexicane în albastru, că  zidul  să fie una cu cerul, să se "șteargă".   Astfel de acte artistice, că să le spun așa, au subtext politic, sunt "comise" pentru a concentra atenția asupra acestei prezente  oribile, hidoase,  care separă oamenii,  împiedică alte viețuitoare să--și urmeze căile migratorii naturale și provoacă inundații în El Paso de pildă  pentru că apele sunt scoase din albia lor naturală. Toate aceste probleme  le cauzează zidul. Oamenii pot înțelege astfel mai bine  realitatea,  efectele adevărate ale acestui zid.  Încercăm deci să facem invizibilul vizibil.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă aici interviul cu Virginia San Fratello, profesoară de arhitectură și design la Universitatea Statului California--San Jose