Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Corespondență de la Krynica. Trecutul care ne desparte

Într-o lume precum a noastră de azi, a războaielor comerciale și a discrepanțelor economice dar și a resuscitării fricilor identitare , nimic nu pare să divizeze, totuși, mai mult decât trecutul.

Aceasta este impresia cu care am plecat de la dezbaterea moderată la Forumul de la Krynica de colegul nostru Ion M Ioniță, despre ”Istoria ca un câmp de bătălie”. Cu Piotr Glinski, viceprimministru și ministru al culturii în Polonia, cu Gerhard Gnauck, corespondent în Polonia al ziarului Frankfurter Allgemenie Zeitung, cu Bohdan Hud, profesor la Universitatea din Lvov, Ucraina, dar și cu universitarul polonez Jan Drausz, un opozant vehement al viceprimministrului, dezbaterea a fost cea mai tensionată din câte mi-au fost date să văd la Krynica. Noroc de publicista și disidenta cehă Petruszka Sustrova, care a detensionat mult discuția, prin felul în care s-a raportat la trecut, cu detașare și – în spiritul cehesc – cu un pic de autoironie.

 

Polonia cere azi despăgubiri Germaniei pentru al doilea război mondial. Ucraina și Polonia, care au tot interesul să facă front comun împotriva unei Rusii tot mai agresive, sunt despărțite de interpretarea evenimentelor din perioada 1939-1945, petrecute pe teritoriul de azi al Ucrainei și în sud-estul Poloniei, când trupele naționaliste ale lui Stepan Bandera au comis asasinate în masă împotriva etnicilor polonezi.

 

Venind mai aproape de noi, pentru români, ziua de 1 Decembrie este cea mai luminoasă a istoriei, pentru unguri este o zi de doliu. Noi am serbat anul trecut Centenarul. Ungurii vor comemora anul viitor 100 de ani de la Trianon.

Ce să mai spunem de moldoveni, unde o jumătate din populație crede că, în 1944, sovieticii au eliberat țara. În timp ce o altă jumătate spune că au ocupat-o.

Când criza refugiaților a lovit în Balcanii de Vest, divergențele apărute între fostele republici iugoslave au făcut să fie scoase din nou la lumină amintirile sumbre ale războiului din anii 1990. Și exemplele pot continua.

Ca europeni, interacționăm azi infinit mai mult unii cu ceilalți decât pe vremea părinților și bunicilor noștri – cei mai mulți, de-abia dacă apucau să iasă din țară o dată în viață, dar nici măcar atât. Dar nu interacționăm doar noi, interacționează și concepțiile și convingerile noastre.

Venim, de fapt, fiecare, în spațiul comun european, cu propriile mitologii, foarte diferite și adesea de sensuri contrare. Și, în plin avânt al populismului, mulți lideri politici apasă pe aceste deosebiri, pentru a obține voturi facile.

 

Am văzut multe dezbateri aici, la Krynica, pe subiecte diverse. Dar dacă în probleme de politică, de finanțe sau de comerț se poate negocia și găsi un compromis, miturile noastre, par ne-negociabile.

Uniunea Europeană este un set impresionant de reguli, norme și standarde, valabile pentru toți.

Dar succesul nostru nu va putea fi unul deplin dacă nu vom înțelege că putem privi istoria europeană ca un întreg, ridicându-ne un pic deasupra mitologiilor noastre, cu care am venit de acasă.