Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eurocronica: Veșnica dispută între Bruxelles și statele membre

comisia.jpg

Image source: 
Facebook / European Commission

Cu greu vom putea găsi în istoria Comisiei Europene un asemenea val de contestări precum cel căruia trebuie să-i facă față președinta Ursula von der Leyen. I se reproșează mai ales calitatea unora dintre persoanele propuse – fie angajamentul lor european discutabil, fie semnele de întrebare asupra integrității, fie ambele.

Am văzut, inclusiv în presa românească, articole extrem dure - ideea centrală fiind aceea că Bruxelles-ul vine cu soluții în disprețul valorilor europene. Și asta, tocmai într-un moment crucial pentru viitorul Uniunii , date fiind Brexitul și avansul populismului.

Dar oare, putem arunca totul doar în cârca Bruxelles-ului? De fapt, lucrurile sunt ceva mai complicate.

Mai întâi de toate, nu ar fi corect să spunem că Ursula von der Leyen și-a ales membrii echipei așa cum ar fi dorit. În realitate, conform Tratatului, candidatul la funcția de președinte al Comisiei îi selectează pe potențialii membri ai echipei pe baza sugestiilor primite din partea guvernelor UE. Apoi, lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată de liderii naționali în cadrul Consiliului European.

Fiecare candidat este apoi audiat în Parlament și echipa este supusă votului. În cele din urmă, Consiliul aprobă Comisia, cu majoritate calificată.

Așadar, Ursula von der Leyen nu poate alege pe oricine – ci doar pe cei scoși în față de guvernele statelor membre, de a căror susținere depinde, în cele din urmă.

Sigur că aici poate fi o negociere. Dar care este, în realitate, marja de discuție a germanei? Aceasta e foarte redusă.

Odată, pentru că ea depinde acum de statele membre. A doua oară, pentru că spectrul politic european este atât de fragmentat încât, în absența unei majorități clare,  Ursula von der Leyen trebuie să meargă pe sârmă pentru a-și menține susținerea. Să nu uităm cât de puțin a lipsit ca germana să nu fie respinsă de Parlament, în iulie. Și a treia oară, pentru că Ursula von der Leyen nu are o mare experiență europeană.

Ea nu este Jean-Claude Juncker, cel mai vechi dintre foștii șefi de state și de guverne în activitate la nivel european , cu o prezență îndelungată în Consiliu, depozitar al tuturor înțelegerilor și compromisurilor din ultimele două decenii. Juncker ar fi avut și alte argumente pe care să le folosească în dialogul cu guvernele. Nu este și cazul germanei.

Ba chiar, unele guverne, care în trecutul apropiat s-au aflat în conflict cu Comisia Europeană, au tot interesul să propună acum candidați discutabili, tocmai ca să-și arate puterea în fața Bruxelles-ului. Este cazul Ungariei, Poloniei sau, de ce nu, al României.

Totuși, Ursula von der Leyen are un aliat important. Este vorba despre singura instituție aleasă direct de cetățenii europeni: Parlamentul. Acesta poate să-i respingă pe candidații cu probleme. Și câteva semnale în această direcție au fost deja date.

Asta nu însemnă însă că respectivii candidați sunt respinși de drept, dar guvernele care i-au propus vor fi puse într-o situație delicată și vor urma noi și noi discuții și, poate, dispute.

Vedeți așadar, că nu este tocmai corect să aruncăm anatema doar asupra Comisiei Europene, fără a mai privi și în curtea guvernelor statelor membre. Nu doar că am simplifica prea mult , dar am face și jocul populiștilor, pentru care tot ce e bun vine de la guvernele naționale iar ce e rău vine de la Bruxelles.

Și... nu este chiar așa.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Eurocronica: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica din 17 septembrie 2019