Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eurocronica. Brexit: când ceea ce părea simplu se dovedește foarte complicat

boris_brexit.jpg

Image source: 
Facebook / Financial Times

Nu cumva problema este că întrebarea de la referendumul din 2016 a fost prea simplă? Ceea ce părea un răspuns simplu – plecăm sau rămânem – a împins Regatul Unit într-o criză de proporții.

Nu sunt singurul care o spune: revista The Economist are coperți geniale. De ceva vreme, cei de la The Economist publică pe rețelele de socializare și modele de coperți cu desene în mișcare. Ultima pe care am văzut-o, acum câteva zile, îl arăta pe premierul britanic Boris Johnson călare pe un autobuz londonez în miniatură, dându-se la vale pe un montagne russe cu traseu complicat. Dar nu apucă să parcurgă prea mult că autobuzul roșu își ia zborul direct în mare, de pe stâncile de la Dover.

Poate că jurnaliștii au avut o premoniție cu privire la respingerea de către Curtea Supremă a suspendării Parlamentului de la Londra sau poate a fost o pură întâmplare. Dar desenul animat ne spune multe despre absurdul situației în care s-a ajuns.

Oricum ar fi, decizia judecătorilor aduce și mai multă incertidudine. Și poate că n-ar fi deloc lipsit de importanță să privim puțin în urmă, la ceea ce s-ar putea spune că a fost păcatul originar: referendumul din iunie 2016.

Iar problema este dacă nu cumva întrebarea a fost prea simplă. Atât de simplă încât a aruncat regatul într-o criză a cărei ieșire încă nu se întrevede.

O mică majoritate a votat atunci pentru ieșire. Dar asta a complicat lucrurile îngrozitor. Pentru că nimănui nu i-a fost clar despre ce fel de ieșire putea fi vorba. Imediat, adepții plecării s-au împărțit în două tabere: ieșirea cu acord și ieșirea așa-zis curată, fără acord. Iar această diviziune a depășit granițele marilor partide .

Problema era că nimeni nu putea lua nicio decizie. Diviziunile între adepții acordului și ai ieșirii curate se adânceau, iar ceilalți, adică adepții rămânerii, se opuneau oricum plecării în orice formă. Nicio soluție nu putea întruni o majoritate.

Boris Johnson a vrut să taie nodul gordian, amânând convocarea Parlamentului până la ieșirea din 31 octombrie - cu sau mai curând fără acord. Se pare că nu i-a reușit.

Cam asta ar fi povestea, simplificând la maximum.

Iar aceasta ne îndeamnă să reflectăm un pic și la însăși ideea de referendum. Desigur, referendumul este o formă a democrației, dar nu cumva poate ajunge chiar o problemă pentru democrație?

Un referendum înseamnă consultarea poporului într-o chestiune crucială. Ei bine, atunci când opiniile sunt împărțite, balanța poate fi înclinată cu puțin, fie de o campanie susținută dar mincinoasă (cum a fost cazul la Brexit), fie de o întâmplare neprevăzută dar cu mare impact – așa-numita lebădă neagră.

Și așa, o decizie de maximă importanță pe termen lung ajunge să fie luată în funcție de alți factori decât judecata atentă a argumentelor de o parte și de alta.

Veți spune că tot așa se câștigă și alegerile. Da, dar cel puțin alegerile se repetă o dată la patru ani sau chiar mai devreme uneori, așa că alegătorii au șansa de a-și repara greșelile. În plus, sistemele de echilibru și control al puterilor și, în cele din urmă reacția opiniei publice nu-i lasă pe cei aleși să facă chiar ce vor.

Impasul unei puteri și democrații exemplare precum Marea Britanie, ar trebui să ne dea serios de gândit. Nu întotdeauna soluțiile care par simple se dovedesc așa la testul realității.

Și foarte ușor ne putem trezi în rolul lui Boris Johnson din desenul animat al celor de la The Economist – plonjând cu mare viteză în necunoscut.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica