Eurocronica: E ușor de vorbit despre refugiați, cu faptele e mai greu

Potrivit autorităților, incendiul ar fi fost produs chiar de către migranții înșiși, nemulțumiți de condițiile de viață și de faptul că tabăra este suprapopulată.

Moira este cea mai mare tabără de migranți din Europa. În prezent, în Grecia se află 70.000 de migranți, care s-au aventurat în periculoasa traversare a Mării Egee de pe coastele turce.

Guvernul grec al lui Kyriakos Mitsotakis analizează în aceste zile modernizarea procedurilor de azil, în încercarea de a-și elibera taberele de migranți. Contextul este dificil pentru că, în ultima perioadă, numărul migranților pe insulele de la Marea Egee a crescut din nou.

În urma acordului încheiat în primăvara anului 2016 cu Uniunea Europeană, Turcia a oprit fluxul de migranți, în schimbul unui ajutor de șase miliarde de dolari. Însă numărul sosirilor în Grecia a crescut din nou în ultimele luni.

Numai în această săptămână au ajuns aproximativ 3.000 de migranți în insulele grecești, potrivit guvernului grec. Aceasta a crescut presiunea asupra taberelor, deja supraaglomerate.

Problema este că Grecia este mai mult singură în fața acestei provocări. Confruntată cu mari probleme economice și financiare, țara face față din ce în ce mai greu presiunii migranților.

Reglementările Uniunii Europene, puse pe hârtie pe vremea când migranții veneau mai mult unul câte unul și nu în fluxuri, prevăd că statul responsabil cu desfășurarea procedurilor de azil este cel în care solicitantul pune piciorul pentru prima dată. Italia, ale cărei țărmuri sunt și ele asaltate, se confruntă cu aceeași problemă.

Până la procesarea actelor – o procedură greoaie – noilor veniți trebuie să li se asigure condiții minimale de trai, iar Atena și Roma au cerut de mult timp solidaritate din partea suratelor europene.

A fost greu de acceptat până și mecanismul de preluare a celor care deja s-au calificat pentru azil – unele state, precum Ungaria și Polonia au refuzat de-a dreptul. Darămite să fie acceptați cei care încă nu au situația clarificată!

Totuși, solicitanții de azil există, fenomenul este aici, că ne place sau nu. Cât despre condițiile din taberele de găzduire, acestea sunt într-adevăr cumplite, rușinoase pentru Europa civilizată.

Iar dacă acum se întâmplă astfel de lucruri pe insula grecească Lesbos, să ne imaginăm ce criză umanitară s-ar fi produs dacă, în toamna lui 2015,  un milion de oameni ar fi fost ținuți la granițele Uniunii Europene – prin ce metode, nu știm.

Solicitanți de azil îndreptățiți, fugiți de războiul sirian sau pur și simplu migranți economici care au vrut să profite de ocazie, câți dintre aceștia ar fi fost răpuși, la porțile Uniunii Europene, de iarna care se apropia? Câte familii cu copii s-ar fi prăpădit? Oare noi, cetățenii Uniunii Europene, am fi trăit mai bine cu asta, am fi fost mai împăcați acum?

Cum-necum, Germania i-a primit pe acești oameni, punându-și în pericol, după cum s-a văzut, propria stabilitate politică.
Și, trei ani mai târziu, după cum arăta un raport al Asociației Patronale Germane, 400.000 dintre ei își găsiseră un loc de muncă sau urmau cursuri de formare.

Vedeți, așadar, cât de ușor este să dai verdicte . Și cât de complicat este să găsești soluții care să și meargă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica