Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eurocronica: Despre unguri, români și Europa

ro-hu.png

Image source: 
Wikipedia

Marți seară am avut marea plăcere de a modera o dezbatere organizată de Institutul Cultural Român despre relațiile româno-ungare. Prilejul a fost lansarea unui volum editat de istoricul și senatorul UDMR Novak Zoltan, cuprinzând portretele a 100 de personalități maghiare din România ultimilor 100 de ani.

Cartea avea să se dovedească, până la urmă, un pretext pentru o discuție mai largă despre relațiile dintre români și unguri, mai ales că participanții au fost, pe lângă autorul cărții, istoricul Cosmin Popa, cercetător la Institutul Academiei, fostul președinte al UDMR, scriitorul Marko Bela și actualul președinte al formațiunii, Kelemen Hunor.

Nu voi insista mult asupra discuțiilor în sine, vă voi prezenta oricum un rezumat mâine seară, în emisiunea Decriptaj. Mă voi limita acum la câteva impresii.

Mai întâi de toate, este regretabil faptul că o astfel de discuție nu a avut loc în anul centenar, că împlinirea a 100 de ani de la crearea României Mari nu a prilejuit și o dezbatere amplă despre soarta minorităților. Ar fi fost necesar.

Apoi, avem mult de lucru în privința înțelegerii reciproce a istoriei. Venim cu toții de pe băncile școlilor cu lecțiile învățate și cu miturile noastre bine întipărite în minte. Ne întâlnim pe marea scenă a Uniunii Europene și punem în comun bunuri și valori, negociem, adesea cu multă îndârjire, dar până la urmă ajungem la un compromis.

Mai greu e când vine vorba despre trecut. Pentru noi, românii, istoria este o continuă luptă de emancipare națională de sub imperiile Otoman și Țarist - în Moldova și Țara Românească - respectiv Austro-Ungar în Transilvania. Cu mometul apoteotic 1 Decembrie 1918.

Din partea cealaltă, a maghiarilor, istoria, mai ales dacă vorbim despre ultimii 100 de ani, este un șir de nedreptăți și o luptă permanentă pentru curmarea și repararea lor.

Cum să conciliem aceste viziuni de sensuri contrare? Este, desigur, dificil, dar nu imposibil, atâta timp cât comunitățile se vor cunoaște mai bine și vor putea pune în discuție, fără complexe, aspecte controversate ale trecutului.

Merită efortul? Desigur, pentru că în spate se află ceva important. Acum 23 de ani, în septembrie 1996, guvernele României și Ungariei semnau, la Timișoara, Tratatul care consfințea faptul că România și Ungaria nu au pretenţii teritoriale una faţă de cealaltă și conţinea o serie de prevederi referitoare la drepturile minorităţilor, inspirate de legislația europeană. S-a vorbit atunci despre o reconciliere istorică, având la bază valorile europene.

Acest act nu doar că a deschis celor două națiuni calea către aderarea la NATO și Uniunea Europeană, dar a constituit unul dintre pilonii de stabilitate într-o regiune foarte complicată. Românii și ungurii își vedeau atunci viitorul într-o Europă deschisă, fără frontiere.

Azi, acele valori pe care s-a clădit reconcilierea din 1996 și care au dat multe speranțe ambelor națiuni, se află în pericol. Proiectele autarhice de pe tot cuprinsul Europei nu doar că amenință aceste valori, dar ele în mod intenționat readuc la lumină episoade întunecate din trecut. Și de aceea este bine să discutăm deschis despre acestea, pentru a nu le lăsa drept arme în mâinile populiștilor.

Anul viitor se vor împlini 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon și miturile de sens contrar ale trecutului vor fi din nou scoase la lumină, de ambele părți. O dezbatere precum cea de marți seară a fost un posibil răspuns rațional la ceea ce ne așteptăm să urmeze.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica lui Ovidiu Nahoi din 9 octombrie 2019