Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"E jalnică starea libertății de expresie în lumea academică americană". Interviu cu Amy Wax

amy.jpg

"E jalnică starea libertății de expresie în lumea academică americană". Interviu cu Amy Wax
"E jalnică starea libertății de expresie în lumea academică americană". Interviu cu Amy Wax

Juristă strălucită, profesoară la Universitatea Pennsylvania, Amy Wax a terminat dreptul la Harvard și Columbia și a efectuat stagii la Curtea de Apel din Washington și apoi în Ministerul Justiției, unde avea să ocupe vreme de cinci ani, pînă-n 1999, un post de mare responsabilitate.Ea este de asemenea cunoscută pentru opinii controversate în materie de societate și imigrație.  Într-un articol de opinie pe care l-a co-semnat în august 2017 într-un cotidian de mare circulație, Amy Wax  argumenta că multe dintre maladiile sociale ale prezentului american sunt atribuibile prăbușirii "culturii burgheze", abandonării preceptelor, valorilor care au domnit  de la sfîrșitul anilor 1940 pînă la mijlocul anilor 1960.  A fost acuzată de rasism pentru această tentativă de a propune că model "virtuțile" societăților europene precumpănitor albe. 

În vara acestui an, Amy Wax a revenit în ochiul ciclonului, după ce a susținut, la un forum al fundației conservatoare Edmund Burke, ideea unei politici imigraționiste bazate pe "compatibilitate culturală". Acest "naționalism al distanțării culturale" înseamnă, în esență,  introducerea de criterii etnonationale în selecția candidaților la imigrație, criterii care să favorizeze aplicanți de cultură occidentală. "E mai bine" , ar fi spus Amy Wax la conferință conservatoare, "că America să fie dominată numeric de oameni din Vest, nu din țări mai puțin avansate".

Amy Wax:  Am pledat într-adevăr pentru un naționalism al distanțării culturale că idee de luat serios în considerare, dar ce am spus despre albi--non-albi a fost deformat sistematic.  Teza mea este că o astfel de abordare ar putea avea că EFECT mărirea ponderii imigrației albilor. EFECT.   Cuvintele mele au fost așadar scoase din context. Așa procedează presă în zilele noastre. E că un reflex absurd, să minjesti, să te angajezi în ceea ce eu numesc "vînătoare de erezii", să cauți ceva care să poată fi etichetat  "rasist" sau "xenofob". În acest mod nici nu mai ai nevoie să analizezi, să cintaresti argumentele în sine. Etichetezi și arunci.

Rep.:  De ce acum?  De ce nu ați așteptat un moment mai calm, mai puțîn încărcat cultural, politic,  rasial?

Amy Wax:  Pentru că mulți în această țară sunt tare nemulțumiți de politică noastră de imigrație, dar le e frică s-o spună. Eu însămi cred că ne îndreptăm cu mare viteză spre o societate-mozaic, poliglotă, spre un viitor al dezbinării, al lipsei de coeziune, în care grupuri vor fi la cuțite, se vor lupta pentru privilegiile victimizării. Suntem plini pînă la obsesie de politici identitare, iar sistemul de imigrație exacerbează problema. Cred de asemenea că "diversitatea" și "incluziunea" au devenit,  deși au mari hibe,  un soi de precepte, de icoane religioase. Uniformitatea, omogenitatea au merite incontestabile.

Rep.:  Diversitatea și incluziunea sunt însă principii fundamentale în America. Practic, realist, cum s-ar putea avansa către "omogenitatea" culturală pe care o recomandați?

Amy Wax:  Dacă am vrea, mîine am putea promulga o lege a imigrației care să ne întoarcă la un nivel extrem de scăzut de intrări. Avem deja mult peste 300 de milioane de locuitori, nu mai e nevoie de alții. Am putea încerca măcar să încetinim procesul. Nu-i că vremea, sau un uragan. În condițiile societale actuale însă, cel ce propune vreo restricție e imediat înfierat că rasist și xenofob. Situația este extrem de pernicioasă: mulți dintre cei care vin--pe unii i-am auzit eu însămi--urăsc de moarte Vestul, disprețuiesc America și tot ce reprezintă ea. Ne consideră o națiune hrăpăreață, ucigașă și exploatatoare--dar continuă să vină puhoi. Dacă întrebi stîngă despre ceea ce eu numesc "răzbunare multiculturală", ori neagă faptele, ori le ignoră, ori se arată ei înșiși adepții acestei atitudini că Vestul e iremediabil malefic. Așa ceva depășește puterea mea de înțelegere. N-are sens. De ce se înghesuie să între în America dacă suntem niște răi incorigibili, iar cultură noastră nu-i mai bună decît a altora? Nici o explicație. Da, suntem mai bogați, dar toată bogăția am furat-o. Cum vom arată în 30-40 de ani? Nimeni nu vorbește de competențe. Cine va gestiona societatea?

Rep.:  Sunt idei în consonanță cu cele ale unor politicieni și ginditori europeni de dreapta, care vorbesc despre un Occident care se sinucide.

Amy Wax:  Și eu cred că Occidentul se sinucide. Lăsăm să între în țară oameni care nu ne prețuiesc cultură în toate formele ei.  Cînd Italia va deveni 30% neagră și 30% mahomedană se va mai ocupă cineva de glorioasă ei moștenire creștină, de bisericile, edificiile, artă ei, de frumoasele ei localități? De ce credem că o vor face?  Că nu vor aruncă totul în aer?   De ce ne amăgim că realizările  civilizaționale vor fi păstrate?  Nu pricep de unde această încredere.

Rep.:  Ați fost demonizată în lumea universitară și încă mai strident în afară ei, ostracizata , înfierată de proprii colegi și studenți pentru idei "nocive", penalizată administrativ, împinsă spre ieșire prin metode mai mult sau mai puțîn subtile. Și campania continuă. Ce spun aceste realități despre starea libertății de expresie în lumea academică?

Amy Wax:  Starea curentă a libertății academice de expresie e jalnică. Vorbăraie despre libertate și diversitate în gîndire avem din belșug, dar ea n-are credibilitate. Dacă n-aveam post permanent,  demult aș fi fost pusă pe liber. Cînd întrebi conducerea universității, oficialii, rectorul, prorectorul, decanul, dacă Amy Wax ar mai avea serviciu dacă nu era titulară pe post, ori ocolesc întrebarea, ori mint cînd răspund "da", pentru că nu-i credibil. Asta-i tot ce trebuie știut. Dacă n-ai post permanent la una dintre aceste universități, ești total expus la penalizări pentru opinie. Poate se  întîmplă, poate nu. Depinde de capriciile și bunul plac al decidenților, și de cît de strident protestează grupurile de apărare a victimelor, care sunt de fapt la butoane. Dacă urlă "rasist" sau "xenofob" ești terminat. Protecțiile sunt la această ora foarte fragile, foarte șubrede.

 

Amy Wax, profesoara la Universitatea Pennsylvania