Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eurocronica: O veste proastă primită de Turcia

volkswagen.jpg

Image source: 
Reuters/Matthias Rietschel via rfi.fr

Când statele membre eu eșuat în tentativa de a impune un embargo asupra vânzărilor de arme către Turcia, multă lume avea să deplângă incapacitatea Uniunii Europene de a juca un rol mai important pe arena internațională. S-ar fi opus Marea Britanie, care a argumentat că Turcia este membră a NATO, după cum relatează France Presse citând surse diplomatice.

Este adevărat că statele au condamnat intervenția militară a Ankarei în nordul Siriei și au convenit, la nivelul miniștrilor de externe, să adopte măsuri restrictive vizând persoane responsabile sau implicate în activităţi ilegale de foraj de hidrocarburi în Mediterana orientală. Este vorba despre un diferend dintre Cipru și Turcia, aceasta din urmă considerând că poate fora în zona adiacentă Ciprului de Nord.

În plus, state precum Franța, Germania, Olanda, Finlanda dar și Norvegia, care nu este membră a Uniunii, au adoptat unilateral măsuri de oprire a exporturilor de armament către Turcia.

Dar nici aceste măsuri nu au reușit să șteargă cu totul impresia de lipsă de determinare din partea europenilor. Pentru mulți, lucrurile rămâneau, de fapt, în domeniul ”business as usual” câtă vreme marele constructor german Volkswagen, de pildă, își continua planurile de instalare a unei mari uzine în orașul turc Manisa.

La 7 octombrie, anunțul fusese făcut de constructorul din Wolfsburg, spre dezamăgirea bulgarilor, românilor sau chiar sârbilor, care și-ar fi dorit ca ei să găzduiască investiția cifrată la 1,3 miliarde de euro.

Iată însă că ieri, compania germană a anunțat că amână decizia finală de a construi o nouă uzină în Turcia din cauza situației de securitate și a sancțiunilor internaționale anunțate deja împotriva Ankarei.

Amânarea deciziei are ca efect, pe de o parte, redeschiderea competiției pentru a atrage investiția germană. Mai ales că, în Bulgaria și România, există nemulțumiri firești legate de faptul că o mare companie din Uniunea Europeană preferă să investească în afara Uniunii Europene.

România, de exemplu, poate propune orașul Arad, legat de Europa de Vest prin autostradă și linie feroviară și beneficiind de aeroport. În plus, există avantajul că în regiune este déjà foarte dezvoltată industria de componente auto. Dar poate că și alte puncte din Bulgaria sau chiar Serbia - stat care negociază aderarea - au avantajele lor.

Revenind la Turcia, crize de mai mică sau mai mare amploare cu Uniunea Europeană au tot fost în ultimii ani. De exemplu, în problema refugiaților. Sau atunci când Turcia a forat ilegal după hidrocarburi în apele teritoriale recunoscute internațional ca fiind ale Republicii Cipru.

Însă oricât de complicate au fost relațiile politice, afacerile au continuat. Două treimi din investițiile străine din Turcia provin din Europa. Iar Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Turciei, cu care se află și într-o uniune vamală.

În aceste condiții, decizia celor din Wolfsburg are o componentă strategică și un mesaj pe măsură. Investițiile de asemenea anvergură se fac cu gândul la viitor, în baza unor planuri pe termen lung.

Acum, mesajul este că afacerile nu mai pot rămâne indiferente la disputele politice și că acțiunile Turciei vor avea consecințe  profunde și de lungă durată.

Este, poate, cea mai proastă veste pe care Ankara a primit-o de la declanșarea operațiunilor militare în Siria.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica lui Ovidiu Nahoi din 16 octombrie 2019