Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eurocronica: Impas la Bruxelles, oportunitate pentru București

bertelsmann_europa_2019_cover.jpg

Image source: 
Facebook

Propunerea de comisar european din partea României se numără printre prioritățile noului guvern. Iar întâmplarea face ca și calendarul european să-i fie favorabil, cel puțin pentru o perioadă.

Este foarte probabil ca instalarea noii Comisii Europene să fie amânată până în decembrie, după ce candidații din România, Ungaria și Franța pentru Comisia Europeană au fost respinși în diferite faze ale audierilor în Parlamentul European.

Miza numirii unui comisar european este una politică și de prestigiu.

Potrivit Tratatului, candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe baza sugestiilor din partea guvernelor.

Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European. În cele din urmă, Consiliul European decide, cu majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.

Teoretic – dar verificat și în practică – odată numit în funcție, comisarul european rupe orice legătură cu guvernul care l-a propus. Se spune că el încetează a mai avea naționalitate, rămânând doar un gardian al Tratatelor Europene.

Există însă o componentă politică. Orice guvern național consideră că va putea coopera mai bine cu un comisar din propria familie politică.

Din contră, dacă un comisar se găsește într-o tabără politică opusă celei a guvernului propriei țări - și aceasta se întâmplă adesea – atunci ar putea apărea unele probleme. Comisarul respectiv ar putea fi chiar tentat să dea semnale negative către guvernul țării sale, profitând de poziția sa de la Bruxelles.

Este apoi și o chestiune de prestigiu, pentru care statele membre se luptă cu strășnicie.

Un portofoliu ”cu greutate” poate oferi țării respective măcar senzația că deține un rol mai important la masa negocierilor europene.

În această cheie putem citi și reacția de nemulțumire a președintelui francez Emmanuel Macron la respingerea candidatei pe care guvernul său a propus-o pentru Comisia Europeană. A fost o lovitură dată prestigiului Franței. După cum au fost lovituri date prestigiului Ungariei sau României.

Dar, de fapt, în ce măsură greutatea unui portofoliu conferă o poziție mai importantă a statului respectiv în negocieri? E discutabil.

România a beneficiat de două portofolii considerate cu greutate în ultimele două legislaturi: agricultura pentru Dacian Cioloș și dezvoltarea regională pentru Corina Crețu. Sunt, de fapt, domeniile care beneficiază de cele mai mari finanțări în cadrul bugetului comunitar.

E greu de găsit însă un argument pentru a spune clar că  aceste poziții din Executiv au întărit poziția României  în ”camera legislativă” care este Consiliul.

Dar faptul că România, mai ales ca nou stat membru, a putut primi asemenea responsabilități în Comisie, asta da, e o chestiune de prestigiu.

Acum, un guvern condus de Ludovic Orban ar putea ajunge în situația de a face o nouă propunere de comisar european. Ursula von der Leyen a declarat că rămâne în legătură atât cu președintele României cât și cu guvernul interimar . O declarație corectă politic, având în vedere situația încă neclară de la București.

În condițiile în care două propuneri ale guvernului Dăncilă nu au trecut, Ludovic Orban ar putea da o bună lovitură politică internă.

Impasul de la Bruxelles îi folosește, dar numai în măsura în care nu i se va adăuga un impas și de la București, lungind prea mult instalarea noului guvern.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica lui Ovidiu Nahoi din 17 octombrie 2019