Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Catalonia: sindromul societăților divizate, în care nu se poate decide nimic

catalonia.jpg

Manifestație împotriva separatismului la Barcelona, 27 octombrie 2019
Image source: 
Reuters / Sergio Perez via rfi.fr

După ce susținătorii independenței catalane au inundat străzile Barcelonei, pentru a protesta față de condamnarea celor nouă politicieni și activiști pro-independență, iată că a venit rândul unioniștilor.

Iar comentatorii europeni sunt aproape unanimi în a aprecia că protestele care au venit după pronunțarea condamnărilor nu fac decât să divizeze și mai mult societatea.

În rândurile susținătorilor independenței domnește un profund sentiment de nedreptate după ce, în 2010, un statut special al provinciei, îndelung negociat, a fost respins de Curtea Constituțională, sesizată de Partidul Popular, de centru dreapta.

Frustrările s-au acumulat după referendumul de acum doi ani, declarat ilegal și marcat de intervenția brutală a forțelor de poliție. Apoi, a venit condamnarea liderilor mișcării pro-independență.

Suporterii independenței amintesc și de teroarea franchistă. Războiul civil spaniol s-a încheiat, într-adevăr, în 1939, în mod simbolic, cu căderea Barcelonei, apărată eroic de republicanii de stânga.

Cei mai înfierbântați dintre secesioniști pun astăzi semnul echivalenței între Spania de azi și dictatura lui Franco.

Este o mare exagerare, spun adepții unității țării. Teroarea lui Franco s-a extins, de fapt, asupra întregii Spanii. 

Separatiștii nu fac decât să pozeze în eterne victime și accentuează diviziunile, câtă vreme independența n-a fost niciodată cerută de o majoritate. În plus, secesiunea înseamnă ieșirea din Uniunea Europeană și pierderea tuturor avantajelor care au făcut din Spania țara care este astăzi.

Liderii separatiști au pretins mereu că au un plan pentru a menține Catalonia independentă în Uniunea Europeană dar nu au furnizat niciodată vreo dovadă în acest sens. Iar poziția exprimată de Bruxelles a fost clară: secesiunea înseamnă exit.

Toate acestea se petrec în plină campanie pentru alegerile generale din 10 noiembrie. Și cine câștigă de pe urma crizei? Vox, partidul ultranaționalist care mizează la rându-i pe diviziune, sperând să capitalizeze sentimentele anticatalane. Asta este, desigur, o veste proastă pentru adepții independenței. Cu Vox în prim-planul scenei politice, șansele unei reglementări politice scad vizibil.

După cum reamintesc jurnaliștii spanioli, un sondaj publicat în iulie în Catalonia, arăta că 44% dintre locuitori sprijină independența, iar 48% sunt împotrivă.

Cu opțiuni atât de echilibrate într-o chestiune fundamentală, cum este cea a apartenenței sau nu la Spania, orice decizie este greu de luat, pentru că va nemulțumi profund aproape jumătate din societate. În 2017, un referendum organizat de autoritățile locale pro-independență a fost declarat ilegal.

Dar și dacă s-ar organiza unul legal, tot n-ar putea folosi la mare lucru, câtă vreme victoria, cu un procent-două, ar putea fi decisă de cine știe ce eveniment colateral. Problema unor astfel de referendumuri, pentru chestiuni fundamentale, care determină viitorul pe termen lung, în condițiile unor societăți profund divizate, este că pur și simplu nu ar trebui să existe.

Aceste chestiuni extrem de sensibile trebuie decise de lideri politici responsabili și nu lăsate la dispoziția unor campanii electorale în care populismul joacă un rol covârșitor. Și , desigur, soluția nu este deloc ușor de găsit, câtă vreme tensiunile s-au acumulat în timp și, adesea, politicienii n-au făcut decât să adâncească diviziunile.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica lui Ovidiu Nahoi din 28 octombrie 2019