Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Ororile din închisorile comuniste - cazul Zenovie Pâclișanu

zenobie-paclisanu.jpg

Zenovie Pâclișanu
Image source: 
memorialsighet.ro

La 31 octombrie 1957 murea bătut de securitate istoricul și preotul greco-catolic Zenovie Pâclișanu, care era și membru al Academiei Române. El a făcut parte din lotul de intelectuali arestați de comuniști pentru că nu au reușit să fie convinși să își schimbe modul de gândire. Vă invităm să aflați mai multe despre această personalitate, dar și despre ororile din închisorile comuniste.

Zenovie Pâclișanu s-a născut în 1886 în comuna Straja, judeţul Alba, nu departe de Blaj, unde și-a făcut studiile gimnaziale şi cele teologice. Apoi a plecat să studieze la Viena la Institutul catolic Augustaneum ca bursier unde a obţinut şi doctoratul. Întors acasă, la Blaj, a ocupat, pe rând, postul de profesor la seminarul teologic şi cel de director al Bibliotecii Centrale din Blaj, până în anul 1920. A fost nevoit, din cauza Primului Război Mondial, să ducă toate manuscrisele de la Blaj la Oradea pentru a le salva, ca apoi să le readucă la Blaj în toamna anului 1918.

Zenovie Pâclișanu nu a fost doar un cleric greco-catolic, ci și istoric. În perioada de pregătire a Unirii a ocupat funcţia de secretar al Consiliului Naţional Român de la Blaj. Din această postură a redactat împreună cu prof. Alexandru Borza şi avocatul Ionel Pop, în toamna – iarna anului 1918, Cronica pregătirii Marii Uniri de către spiritualitatea greco-catolică de la Blaj. După Unirea din 1918, a plecat la Bucureşti unde a ocupat postul de director în Ministerul Cultelor.

La numai 33 de ani, în 1919, Z. Pâclişanu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, ca o recunoaştere a meritelor cercetărilor sale. Din 1920 până în 1922 a ocupat postul de director al Arhivelor Statului din Cluj, iar din 1922 până în 1948 a fost, mai întâi, director general în Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, apoi în cel de Externe.

În 1929 a fost consilier pe probleme diplomatice între Vatican şi România. Pentru contribuţia sa la îmbunătăţirea relaţiilor dintre biserică şi stat, Papa Pius al XI-lea l-a ridicat la rangul de prelat papal.

Însă cursul normal al vieții sale a fost curmat de instalarea comunismului în România și de interzicerea Bisericii Greco-catolice, în 1948. Urmărit de Securitate, a fost închis de mai multe ori, prima dată între 1949-1955. A fost torturat cu bestialitate de Securitate, la Ministerul de Interne, Jilava, apoi judecat şi condamnat pentru activitate clandestină religioasă greco-catolică.

 În 31 octombrie 1957 a fost torturat atât de rău, încât și-a dat sufletul. După câţiva ani de la decesul său, soţia lui, Hortensia, a început să caute mormântul soţului său. L-a găsit și și-a recunoscut soțul după pantofii cu care a rămas încălţat şi după dantură. A fost reînhumat în Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Pagina de istorie din 1 noiembrie 2019