Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Yvette Lundy, membră a Rezistenței franceze, a încetat din viață la 103 ani

yvette.jpeg

Yvette Lundy în locuința sa din Epernay, 26 aprilie 2017,
Image source: 
François Nascimbeni, AFP via France24

Yvette Lundy, luptătoare în Rezistenţa franceză din timpul ocupaţie naziste, deportată în lagărul de la Ravensbrück, a murit la vârsta de 103 ani la Epernay, în nord-estul Franţei, relatează France24.

Cel mai tânăr copil dintr-o familie de şapte fraţi şi surori, Yvette Lundy a fost institutoare la Gionges, un sat viticol din Champagne. Ea a intrat într-o reţea de rezistenţă în timpul ocupaţiei Germaniei naziste, fabricând documente false pentru evrei sau pentru prizonieri de război evadaţi.

La 19 iunie 1944, Gestapo a arestat-o în timpul orelor de la şcoală. După o trecere scurtă printr-o închisoare franceză, apoi prin lagărul Neue Bremm din apropiere de Saarbrücken, în sud-vestul Germaniei, ea a fost în cele din urmă deportată la Ravensbrück.

"Chiar şi astăzi, există un moment în timpul zilei când mă gândesc la lagăr. De obicei seara, înainte de a adormi", afirma ea în 2017 într-un interviu pentru agenţia franceză de presă AFP.

Intrând pe poarta acestui lagăr nazist de la nord de Berlin, ea a simţit "un veşmânt de plumb" care îi cade pe umeri, nevenindu-i să creadă dezumanizarea instalată odată cu sosirea deţinuţilor, forţaţi să se dezbrace în faţa trupelor SS.

"Corpul este gol, iar creierul este imediat decăzut: te simţi ca într-o gaură, într-o gaură plină de vid, iar dacă te uiţi în jur, tot vid", mărturisea Yvette Lundy.

Constituţia sa "destul de robustă" şi caracterul său dur au ajutat-o să supravieţuiască în această "groapă de infern" caracterizată prin muncă epuizantă, "câini şi bastoane care erau o obişnuinţă", epuizare şi moartea care îi atacă imediat pe cei mai slabi.

Transferată în cele din urmă în apropiere de Weimar, ea a fost eliberată de armata rusă la 21 aprilie 1945 şi a reuşit să ajungă din nou în Franţa cu avionul, la capătul unui parcurs povestit într-o carte biografică, "Le Fil de l'araignée".

Începând cu 1959, ea a început să meargă prin şcolile franceze şi germane pentru a-şi povesti experienţa. Conferinţele sale s-au oprit în 2017, însă tinerii încă o vizitau în căminul pentru persoane vârstnice în care trăia pentru a-i pune întrebări.