Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Contestatar est-german: „Făceam parte din categoria micilor sau marilor nebuni”

tschiche_wolfram.jpg

Wolfram Tschiche
Image source: 
RFI/William Totok

Wolfram Tschiche, născut în 1950, a activat deja spre sfîrşitul anilor 1960 în cercuri de opoziţie. A protestat împotriva invaziei Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, în 1968. Porţile universităţilor din RDG îi erau închise. Singura alternativă în vederea absolvirii unei facultăţi a fost înscrierea la teologia, din Halle şi Naumburg, deci la facultăţi cu un statut special. În anii 1980 s-a alăturat mişcărilor contestatare civice, pacifiste, ecologiste şi grupurilor care luptau pentru respectarea drepturilor omului. A organizat seminarii de filozofie. În 1989 devine membru al organizaţiei „Noul Forum”, înfiinţează, după unificarea celor două Germanii, o asociaţie de filozofie („philoSOPHIA e.V.”) şi organizează pînă-n prezent numeroase conferinţe, seminarii şi reuniuni pe diverse teme politice şi filozofice. În toţi aceşti ani a organizat şi cîteva conferinţe legate de situaţia din România la care au fost invitaţi publicişti, experţi, istorici, activişti şi politicieni, atît din România, cît şi din Germania.

Interviu realizat de William Totok, Berlin

 

 

 

RFI: Cum a decurs pentru Dv. ziua de 9 noiembrie 1989, ziua cînd s-a prăbuşit Zidul Berlinului?

 

Wolfram Tschiche: Trebuie să spun astăzi că nu prea îmi aduc aminte de ce am simţit atunci. Retrospectiv trebuie să spun că evenimentul nu a avut asupra mea un prea mare impact emoţional. Eu am aflat despre evenimentul de atunci prin intermediul televiziunii. În acea perioadă eu nici nu am locuit la Berlin. Pot, însă, să spun ceva despre dezbaterea politică de atunci. Lozinca „Noi sîntem poporul!” se transformase în „Noi sîntem un popor!” Tocmai această schimbare are o legătură cu deschiderea Zidului pe data de 9 noiembrie 1989. Dorinţa unor schimbări emancipative se modificase în dorinţa înfăptuirii unităţii naţionale. Eu făceam parte din categoria micilor sau marilor nebuni – precum s-a exprimat scriitorul Günter Kunert – care dorea să păstreze RDG-ul ca stat suveran şi independent. Însă ca un stat profund reformat – deci ca stat reformat democratic! În ceea ce priveşte calea spre unitatea Germaniei, eu împărtăşeam atunci concepţii legate de crearea unei confederaţii, considerată un prim pas spre realizarea unităţii germane. În acelaşi timp eram de părere că desăvîrşirea unităţii germane necesită o nouă Constituţie care stipulează actul unificării.

 

RFI: Aţi fost unul dintre acei est-germani care au acţionat şi s-au angajat politic. La ce fel de acţiuni aţi participat? Care au fost consecinţele?

 

Wolfram Tschiche: Mda. Ăsta e un teren foarte larg. În principiu trebuie spus că am semnat nenumărate petiţii şi memorii, provocate de diverse împrejurări. Unele dintre ele se refereau la dictaturile post-staliniste din fostele ţări ale blocului estic, inclusiv la cea din Republica Democrată Germană. Altele se refereau la deficitele privind chestiunea drepturilor fundamentale ale omului. Unele se ocupau de problema războiului şi păcii. În acelaşi timp, memoriile se ocupau de chestiunea general-vizibilă a dezastrului ecologic.

 

RFI: Aţi aderat şi la vreun grup civic anume?

 

Wolfram Tschiche: Am făcut parte din grupuri diferite. Deja la începutul anilor 1970 am acţionat alături de diverse grupuri care aveau obiective diferite. Unele dintre aceste obiective le-am şi amintit. Două dintre acestea vreau să le evidenţiez încă odată: interesul pentru respectarea şi garantarea drepturilor omului. Pe de altă parte, am fost membru în grupuri pacifiste. În cadrul acestora s-a problematizat subiectul război şi pace. În centrul preocupărilor acestor grupuri se afla pericolul legat de cursa înarmărilor din est şi din vest, staţionarea de rachete cu rază medie de acţiune şi teama justificată faţă de posibilitatea izbucnirii celui de-al III-lea război mondial.

Desigur, comportamentul meu contestatar a avut consecinţe. Asta se desprinde şi din planurile de măsuri, întocmite de securitatea, Stasi. Potrivit unuia dintre aceste planuri de măsuri puteam fi incriminat în baza tuturor articolelor politice din Codul Penal est-german. Inclusiv în baza articolului 98 care prevedea pedepsirea spionajului. Din aceste planuri se poate deduce cît de larg ar fi fost spectrul represiunii dacă s-ar fi aplicat în cazul meu. Represalii cotidiene au existat cu duiumul. Asta din 1968 pînă-n 1989.

 

RFI: Şi tatăl dv., viitorul deputat în landtag-ul din Saxonia anhaltină, regretatul Hans-Jochen Tschiche (1929-2015), a fost un activist civic şi s-a alăturat în anii 1980 mişcării pacifiste. De ce s-a opus el public, în 2012, desemnării lui Joachim Gauck pentru funcţia de preşedinte al Republicii Federale Germania?

 

Wolfram Tschiche: Da... În esenţă, el i-a reproşat lui Gauck faptul că acesta s-a înfăţişat, în mod fraudulos, ca membru al opoziţiei est-germane. Tatăl meu i-a imputat faptul că nu a fost un contestatar autentic şi activist civic adevărat. Critica lui privind alegerea ca preşedinte federal al lui Gauck s-a bazat pe această acuză. În acelaşi timp el afirmase că el nu ar dori să se implice prea mult în alegerea propriu zisă. Eu am perceput această critică drept total exagerată. Unele ieşiri ale tatălui meu chiar le-am perceput ca un soi de grandomanie, parţial ca o manifestare arogantă.

 

RFI: Pentru activitatea dv. în cadrul opoziţiei est-germane, preşedintele Steinmeier v-a decorat pe data de 2 octombrie<http://www.bundespraesident.de/SharedDocs/Berichte/DE/Frank-Walter-Stein... cu Ordinul de Merit al Republicii Federale. Cum aţi primit această apreciere?

 

Wolfram Tschiche: Biografia mea în trecut n-a fost împodobită cu decoraţii. De aceea acordarea distincţiei m-a surprins. Recunoaşterea publică pînă acum nu a făcut parte din biografia mea. Am fost impresionat prin ceva neprevăzut!

 

RFI: Există o continuitate între activitatea dv. din trecut, cea de dinaintea anului 1989, şi cea din prezent ca organizator de seminarii şi conferinţe?

 

Wolfram Tschiche: Activitatea mea prezentă se subsumează acestei continuităţi. Ceea ce am făcut atunci, fac şi astăzi. Atunci condiţiile erau diferite. În condiţiile dictatoriale existente pe vremuri am încercat să organizez seminarii şi conferinţe, pe teme politice, filozofice, istorice, teologice şi literare. Continuitatea se regăseşte în oferta actuală, vizînd aceleaşi subiecte. Din 1993 sînt liber profesionist şi organizez seminarii şi conferinţe, bineînţeles într-un cadru politic schimbat. Astăzi am mai extins oferta tematică pentru că şi orizontul spiritual, politic şi cultural s-a modificat. Subiectele principale sînt, în continuare, cele legate de Europa răsăriteană. Dar, în acelaşi timp, sînt şi teme legate de lumea arabă. În urmă cu cîţiva ani am înfiinţat o platformă de informaţii, numită „Forumul Islamic Germania de Est”. Asta fiindcă mulţi dintre contemporanii mei ştiu prea puţine lucruri despre această religie care astăzi este duşmănită de multă lume.

 

RFI: Vă mulţumesc.

Vielen Dank. – Ich danke Ihnen, Herr Totok.

Wolfram Tschiche: Eu vă mulţumesc, dle Totok.