O lecție din R. Moldova: independența justiției este fundamentală

Dacă nu se întâmplă vreo minune, guvernul de coaliție condus de Maia Sandu ar urma să cadă, în urma unei moțiuni de cenzură. Cei care au depus-o sunt chiar socialiștii, parteneri de coaliție ai Maiei Sandu și Blocului pro-occidental ACUM.

Cu alte cuvinte, un membru al coaliției depune moțiune de cenzură  împotriva Guvernului din care face parte - lucru pe care l-am mai văzut și pe la noi, nu cu multă vreme în urmă.

Dar de ce se întâmplă toate acestea? Ei bine, mărul discordiei îl reprezintă justiția.

După constituirea coaliției dintre pro-europeni și pro-ruși și alungarea de la putere a oligarhului Vladimir Plahotniuc, procurorul general și-a dat demisia, astfel că a trebuit înlocuit.

Pentru aceasta s-a constituit o comisie de selecție la Ministerul Justiției, care trebuia să alcătuiască o listă scurtă, din care Consiliul Superior al Procurorilor să aleagă candidatura finală ce urma a fi înaintată președintelui.

Comisia a alcătuit o listă scurtă cu patru nume, care însă nu a mai ajuns la Consiliul Procurorilor. Pentru că, acum săptămână, ministra Justiției, Olesea Stamate, o avocată care a activat și în societatea civilă,  a anunțat că rezultatele concursului vor fi anulate.

Potrivit ei, unul dintre membrii comisiei ar fi punctat candidații în mod disproporționat, fapt ce a influențat rezultatul final. Deși a evitat să dea un nume, Olesea Stamate s-a referit la membrul desemnat de președinta Parlamentului, socialista Zinaida Greceanîi.

Considerând rezultatele deliberării comisiei drept viciate, Maia Sandu și-a asumat răspunderea asupra unei legi care i-ar conferi dreptul de a selecta candidații. Ceea ce i-a înfuriat pe socialiști.

O încercare de compromis a fost respinsă în ultimul moment de socialiști. Maia Sandu propunea ca legea pe care și-a asumat răspunderea să intre în vigoare de-abia după ce va fi primit undă verde din partea Comisiei de la Veneția.

Moțiunea de cenzură are șanse mari să fie aprobată, cu voturile opoziției, unde găsim partidul oligarhului Plahotniuc și pe cel al baronului de Orhei, Ilan Șor, ambii fugiți din țară în acest moment. Și acuzați de implicare în celebrul furt al miliardului.

Acestea ar fi faptele, în momentul de față. Iar semnificația lor ar trebui să ne dea de gândit.

Să observăm că la baza conflictului se află independența justiției și statul de drept. Este elementul fundamental, care definește, în cele din urmă, statutul unei țări.

Poți avea mai multe partide, poți avea alegeri, poți avea o presă de o anumită diversitate, poți avea o economie bazată pe proprietate privată. Dar nu vei avea vreodată o democrație în adevăratul sens al cuvântului și un stat funcțional fără o justiție independentă.

Relația dintre pro-europeni și pro-ruși s-a degradat oricum după alegerile locale, în care cei doi membri ai coaliției au fost adversari.

Dar aceștia s-ar fi putut înțelege, până la urmă, în chestiuni administrative și ar fi putut lăsa la o parte, pentru un timp, spinoasa temă a orientării geopolitice. Totul însă, până la justiție.

Și nu ne poate fi indiferent cu cine se va învecina de mâine România: cu un stat care se reformează în direcția europeană sau cu unul lipsit de justiție independentă, în care legea o face cel mai tare.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica