Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Expert în comunicare: Electoratul, frustrat pentru că nu i se oferă spectacol

iohannis_dancila.jpg

Președintele Iohannis la ședința de guvern, 20 decembrie 2018
Image source: 
youtube.com

Vom avea sau nu dezbatere? Iată o întrebare ce stârnește aprige reacții în rândul opiniei publice. De ce? Pentru că dezbaterea este importantă din perspectiva ritualului democratic, iar evitarea ei frustrează electoratul, spune la RFI profesorul universitar Dumitru Borțun, expert în comunicare.

Echipa lui Klaus Iohannis are însă motive întemeiate să refuze această confruntare.

Care sunt acestea?

Dumitru Borțun: Există un ritual al alegerilor în care intră și acest moment al dezbaterii. Oamenii așteaptă ca acest ritual să se îndeplinească. Ori, noi vorbim în ultimii ani, în ultimele două decenii, de două tendințe foarte puternice în comunicarea politică. Personalizarea puterii politice, adică trecerea accentului dinspre ideologie, program politic, program electoral spre carisma personajelor, spre trăsăturile lor psiho-morale și spre farmecul personal. Acestea contează tot mai mult în fața electorilor reali.

A doua tendință este trecerea spre așa-zisa societatea spectacol. Sunt cărți serioase dedicate acestui fenomen, statul spectacol, societatea spectacol. Oamenii vor spectacol. Acest lucru se intersectează cu nevoia de ritual și apare acesată frustrare în rândurile alegătorilor că nu îi văd la treabă, să îi vadă acolo față în față, așa cum au fost obișnuiți de cuplul Iliescu – Constantinescu, de cuplul Năstase – Băsescu, de cuplul Băsescu – Geoană. Ne învățaserăm. Ultima dată a fost cuplul Ponta – Iohannis. Au format niște tandemuri care au furnizat spectacol de idei. Oamenii au nevoie de spectacol. Asta nu înseamnă că cei care refuză o dezbatere îi disprețuiesc. Poate că în calculele lor, calcule de natură politică și de marketing electoral, îi încurcă. Nu au nevoie de așa ceva. Ei pierd din aspectul că își dezamăgesc electoratul, inclusiv pe al lor personal. Există o nervozitate și o dezamăgire și în rândurile celor care l-au votat sau care l-ar vota pe Iohannis pentru că se simt frustrați. Se simt frustrați pentru că așteptările lor nu sunt îndeplinite. Aici, staff-ul domnului Iohannis ar fi trebuit să se mai gândească.

Reporter: Dacă spuneați că este un ritual, înseamnă că, practic, nu ar trebui să ții cont de contracandidat. E ca și cum te duci la alegeri și votezi din ce ai, chit că ești mulțumit, foarte satisfăcut sau mai puțin satisfăcut...

D.B: Da. În teoria imaginii publice există acest adevăr la care s-a ajuns greu, în baza unor cercetări de-a lungul timpului,a zecilor de ani, că atunci când se pun alături în orice situație, inclusiv în situație de dezbatere, doi oameni dintre care unul are șanse mult mai mari decât celălalt, este favorizat cel mai slab, care are șanse mai mici. Pentru că el împrumută din autoritatea, din credibilitatea și din probabilitatea celui mai puternic numai prin simplul fapt că este alături de el, că apare împreună cu el. Se numește efectul de halo. Haloul de imagine al celui mai puternic îl cuprinde și pe cel mai slab. Iată de ce staff-ul electoral al domnului Iohannis refuză. Ei nu vor să o spună în clar. Ei au venit cu argumente ad-hoc, așa cum se numesc ele în teoria comunicării. Sunt un fel de alibiuri, de justificări. Adevărul este că nu vor să îi ridice mingea la fileu lui Dăncilă. Dăncilă, pusă alături de Iohannis, s-ar putea să câștige în credibilitate. Plus că poate atrage compasiunea unor oameni care sunt foarte sensibili la strategiile de victimizarea, de genul „Uite-o, săraca. Ea este femeie, e o femeie bună, neconflictuală. De ceb îi spune în față că e incompetentă? De ce îi spune în față că reprezintă niște hoți, niște oameni incompetenți și corupți? De ce îi spune în față că nu are ce căuta în funcția aia și că a ajuns conjunctural?”. Toate lucrurile pe care i le-ar putea spune Iohannis, ar putea duce, prin mecanismul psihologic al victimizării, să creeze un capital de simpatie suplimentar pentru doamna Dăncilă. Iată de ce se ivită dezbaterea.

Rep: Domul Ludovic Orban s-a oferit dânsul să meargă în dezbatere cu doamna Dăncilă. Merge așa?

D.B: Ar fi un fel de surogat, de suplinire, de substituire a unei dezbateri așteptate de public ca să dai totuși ceva.

Rep: dar nu ar avantaja-o pe doamna Dăncilă...

D.B: Nu, nu ar avantaja-o. Ar fi în genul „Pentru nivelul tău trimitem un om cu care ești compatibilă. Ești președintă de partid, ți-l trimitem pe președintele partidului nostru, care îl sprijină pe Iohannis.”. Ar avea un sens această echivalare, numai că nu o avantajează pe doamna Dăncilă. Sunt convins că staff-ul ei electoral va respinge această propunere. „Nu, domnule, noi vrem cu ăla mare, ținta principală”.

Rep: De-a lungul timpului, privind puțin în trecut, s-au schimabt lucrurile în cadrul acestui show? Despre asta vorbim până la urmă. E un spectacol...

D.B: Da, aveți dreptate. Show-ul schimbă numai pe acea bandă, uneori mai îngustă, alte ori mai lată, a nehotărâților. Este important de văzut care sunt adevăratele date ale sondajelor de opinie. Sunt analize secundare care răspund unor întrebări mult mai subtile decât întrebarea „Cine are șanse mai mari?”. Dacă staff-ul electoral al lui Iohannis are niște analize care spun că pătura nehotărâților este foarte îngustă, spun că nu merită pentru procentajul acela să-l arunce în dezbateri și să îi ridice mingea la fileu lui Dăncilă. Dacă banda ar fi mai mare, ar merita. Acolo este un bazin în care poți să pescuiești. Asta s-a întâmplat în 2005, când Băsescu i-a spus lui Năstase „Măi, Adriane, cu ce a greșit poporul ăsta să aleagă după 20 de ani între doi foști comuniști?”. Atunci, el răsturna în favoarea lui acea basculantă în care era publicul nehotărât.