Votul masiv din diaspora este și un avertisment ( Matei Vișniec în dialog cu Ovidiu Nahoi)

Cu peste 900.000 de alegători, reprezentând mai bine de 9% din totalul voturilor exprimate duminică, putem spune că diaspora echivalează cu un partid politic semnificativ pe scena politică românească. Din studioul de la Paris, Matei Vișniec vorbește despre motivațiile votului masiv din diaspora dar și despre dimensiunea europeană a alegerilor din România. 

Matei Vișniec: Să precizăm că nu există un partid al diasporei, dar există un spirit politic al diasporei. Întâi și întâi ar trebui să spunem că au fost excelente condițiile de vot. Au mai fost cozi, oamenii au mai stat la rând, dar nu se compară cu ceea ce s-a întâmplat în ultimi 10 – 15 – 20 de ani. Au fost condiții excelente, dar sunt condiții smulse de români. Nu sunt un dar al vreunui partid.

În ultimii 10 ani, românii din diaspora, dezgustați de cum s-au produs ultimele prezidențiale, au alertat toată Europa, presa, autoritățile locale. Au avut un sprijin masiv. Au smuls, au obținut aceste condiții civilizate pe care le-am văzut în Franța, Italia, Marea Britanie, Spania. Față de anii trecuți, aș spune că diaspora se simte respectată, integrată total în viața politică românească. Nu mai sunt români de gradul întâi în țară și români de gradul al doilea în străinătate.

Acum vreo 10 ani scriam despre acest sentiment pe care îl aveau românii din diaspora că sunt considerați români de gradul doi, mai îndepărtați de realitățile României. Nu, românii din diaspora sunt foarte legați de România, îi interesează enorm de ceea ce se întâmplă în România. Avem niște cifre extraordinare, în jur de 950.000 de români care au votat în străinătate, aproape un milion. Este un indicator pentru interesul legat de România.

În spatele acestui interes se află, poate și câteva nostalgii și gânduri de întoarcere. Puteam discuta de acest lucru, poate nu la toată lumea, dar unii se gândesc poate că votând în felul aceasta, se vor putea întoarce într-o zi într-o Românie normală.

 Aș mai spune că acest vot masiv este și un mesaj al românilor din străinătate către românii din țară. Românii din străinătate lucrează mult, sunt într-un fel niște brațe de muncă și niște creiere smulse din corpul României care trec printr-un stagiu de inițiere în ceea ce înseamnă valorile occidentale, dar și duritatea capitalismului și a vieții în occident, cu diferențe între țări.

 Dar mesajul lor este că nu s-au rupt de România și vor ca România să rămână în continuare căminul lor, patria lor, țara lor, locul în care să se poată întoarce în mod normal la pensie și unde să fie primiți în mod normal. Iată doar câteva mesaje pe care le desprind eu din ceea ce s-a întâmplat în aceste trei zile în străinătate.

Rep: Mandatul pe care oamenii din diaspora l-au dat Președintelui Iohannis este unul elocvent. Peste 90% din voturi s-au îndreptat către el. Aceasta este și o responsabilitate. Oare acest entuziasm, această dorință extraordinară de schimbare nu ar putea să basculeze la un moment dat spre dezamăgire? Ce ar trebui să se întâmple ca să nu ajungem aici?

Matei Vișniec: Cred că responsabilitatea echipei aflate acum la guvernare în România este cu atât mai mare cu cât o mare decepţie din parte românilor ar fi catastrofală. Românii se întreabă „Cât să mai așteptăm ca normalitatea, în sfârșit, să funcționeze în România?”, „Câte decenii?”. Trei decenii au trecut!

 Aș spune că în cele trei decenii interbelice România a cunoscut o accelerare a istoriei mai rapidă, deși s-au produs drame teribile. În aceste trei decenii poate că România putea să transforme mai repede timpul în civilizație, să adopte mai repede principiile statului de drept și mecanismele democratice. Există o mare decepție și acest vot masiv este tocmai unul de avertisment.

 Românii au votat în favoarea unui program, dar acest vot este și un avertisment că nu mai acceptăm să fim luați de naivi, să fim păcăliți sau să fim dezamăgiți. Vorbeam despre întoarcere. Știm bine câte case sunt goale în România și câți oameni care lucrează în străinătate își fac case în România. Fiecare se gândește la un moment dat că, într-un fel sau altul, va avea o bază acolo.

 Poate că sunt sute de mii de case goale în România în care oamenii vor să se întoarcă la pensie. Acești oameni doresc să se poată întoarce într-o Românie normală. Evoc aici sloganul de campanie al Președintelui Iohannis, într-o Românie normală, care să funcționeze, în care instituțiile statului să fie solide, în care statul de drept să fie solid, în care justiția să își exercite misiunea fără presiuni politice.

 Faptul că au votat foarte mulți români în Marea Britanie pune, cred, în lumină o fragilitate a statutului lor post- Brexit. Poate că se gândesc, mai ales românii din Marea Britanie, că datorită schimbărilor care au loc în Europa, datorită faptului că Marea Britanie va ieși la un moment dat din Uniunea Europeană, vor avea un statut mai fragil și că direcția cea mai rapidă este cea spre țară. Dar cu ce perspective?

 Aș spune că actualul Executiv ar trebui să analizeze modul în care și-au creat programe de atragere a diasporei în țară alte țări. În anumite momente ale istoriei lor, țările nordice și alte țări occidentale au avut astfel de programe politice de incitare a diasporei să revină. Au fost incitări economice, incitări culturale și așa mai departe. Poate că este momentul să ne gândim că peste 4 milioane de români ar putea crea un salt istoric dacă o parte s-ar întoarce competențele lor și cu ceea ce știu să facă.

 Cu atât mai mult cu cât românii din străinătate văd că există locuri de muncă în România pe care le ocupă acum o imigrație venită din Asia, din Pakistan, din Sri Lanka, din Afganistan, din India, din Ucraina. Aceste deplasări de populație poate că nu sunt chiar ceea ce vor românii, de unde și ideea că o posibilă întoarcere masivă a diasporei e posibilă, plauzibilă, dacă la nivel politic va exista un program coerent, dotat cu un buget substanțial, cu oportunități în acest sens.

Rep: Matei Vișniec, nu aș vrea să încheiem discuția noastră pe ruta București  - Paris, fără a vorbi și despre dimensiunea europeană a alegerilor.

Matei Vișniec: Aș spune că românii sunt pro europeni cu tot sufletul. Nici nu se compară ceea ce se întâmplă în câteva țări est europene, sau poate chiar în Marea Britanie, unde există un fel de reflex de prudență față de Europa, un fel de spaimă față de Europa.

 Românii știu că dacă nu îi ajută Europa, nimeni nu îi ajută. De pildă, în Franța a fost exemplar sprijinul acordat de autoritățile locale din mai multe orașe pentru buna organizare a votului. În franța, după cum spune ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu, au votat 45.000 de români. Autoritățile franceze și-au oferit sprijinul pentru buna organizare a secțiilor de votare. Au fost 20 de secții la Paris și în regiunea pariziană, încă alte 30 de secții în Franța și Monaco.

 Dar în toate țările, românii au beneficiat de sprijinul primarilor și al autorităților, care le-au pus la dispoziție logistica. Românii sunt integrați în Europa. Culmea e că ei nu se integrează într-o Românie în care continuă să funcționeze mita, plecăciunea, bacșișul. Când ies în afară și găsesc de lucru românii se integrează. Au acest spirit european. Știu ce vor. Au imaginea normalității.

 Și revenim la ideea de normalitate. Acum câțiva ani Francois Hollande a câștigat alegerile prezidențiale cu un slogan prin care propunea francezilor să aibă în sfârșit o președinție normală. Franța este o țară normală, dar Nicolas Sarkozy a fost considerat un președinte prea activ, care voia  să se ocupe de tot. România își dorește să fie normală în sensul occidental.

 În spatele acestui termen de normalitate se ascunde, de fapt, un model, cel al democrației de tip occidental, cel al statului de drept de tip occidental, cel al raporturilor normale între cetățean și stat. În spatele cuvântului „normalitate” se află un model, cel european, pe care Europa de Răsărit încă îl adoptă cu greu după 30 de ani. După 30 de ani încă nu este integral adoptat acest model. Românii din diasporă, dar și toți cei care au votat la acest alegeri vor această normalitate europeană.