Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: 2 decembrie, ziua împăraților Franței

napoleoni.jpg

Napoleon al III-lea (stânga) și Napoleon I
Image source: 
parismatch.com

În data de 2 decembrie 1852, Louis Napoleon Bonaparte era proclamat drept cel de-al doilea împărat al Franței, sub numele de Napoleon al III-lea. El a ales simbolic această zi pentru a deveni monarh, pentru că tot în 2 decembrie, dar în 1804, era încoronat unchiul său, Napoleon I. Ultimul împărat francez a avut o politică externă activă, care a influențat decisiv soarta Țărilor Române. Napoleon al III-lea a sprijinit Unirea Principatelor, precum și aducerea pe tron a lui Carol I al României, după abdicarea lui Alexandru Ioan I Cuza.

Napoleon al III-lea era fiul fratelui lui Napoleon I, Louis Bonaparte, și al fiicei vitrege a împăratului francez, Hortense de Beauharnais. O vreme, părinții lui Napoleon al III-lea au fost regi ai Olandei, însă, după căderea lui Napoleon I, dinastia Bonaparte a fost alungată de pe tronul olandez. De aceea, Napoleon al III-lea a copilărit în Elveția și în Germania de azi.

Ulterior, Napoleon al III-lea s-a stabilit în Italia, unde s-a implicat în mișcarea revoluționară a carbonarilor. Din această cauză, a fugit în Franța, unde a fost arestat și apoi exilat în Anglia. În acea perioadă, ca urmare a decesului fiului lui Napoleon I, viitorul Napoleon al III-lea a devenit moștenitorul unchiului său și a început să fie considerat succesor la coroana imperială.

Napoleon al III-lea și-a încercat norocul în 1836 și a încercat să dea o lovitură de stat, la Strasbourg. Planurile i-au fost dejucate, iar el a fost nevoit să fugă în Elveția. De acolo, a ajuns în America Latină.

În 1840, Napoleon al III-lea a încercat o nouă lovitură de stat în Franța, dar și aceasta a fost dejucată. A fost arestat și condamnat la închisoare pe viață. Cu ajutorul partizanilor săi, el a evadat și a ajuns în Anglia, în 1846.

Izbucnirea Revoluției de la 1848 l-a impulsionat să se întoarcă în Franța. A devenit deputat în Adunarea Constituantă, iar în decembrie 1848 a fost ales președinte al Franței. După trei ani, în decembrie 1851, el a dat o lovitură de stat prin care s-a proclamat principe-președinte și și-a atribuit puteri aproape dictatoriale. Un an mai târziu, el s-a proclamat împărat, iar încoronarea sa fusese precedată de un plebiscit.

În domeniul politicii externe, Napoleon al III-lea a fost deosebit de activ. El a sprijinit cauza românilor, în condițiile în care mulți dintre artizanii Unirii din 1859 fuseseră, la rândul lor, revoluționari în 1848. Împăratul francez a construit coaliția cu Anglia și cu Turcia, care a învins Rusia în Războiul Crimeii. A sprijinit aducerea pe tronul României a lui Carol I, care îi era nepot. În ultimii ani de domnie, a pierdut două războaie, în Mexic și în Europa, unde s-a luptat cu Prusia. A fost luat prizonier de germani și detronat. A fost eliberat în 1871 și a murit în exil, în 1873. 

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Pagina de istorie din 2 decembrie 2019